Oaie pierdută, unde te rătăcești?
De ce ai părăsit pășunile suculente?
În depărtare există un pericol, acolo veți găsi distrugere,
Câți nenorociți au fost găsiți înaintea ta.
De ce au părăsit brusc turma,
De la păstor a fugit din nou,
Vă atrage, se pare, un câmp străin,
Am decis să găsim cea mai bună parte din ea.
Pe câmp, altcineva nu vă satisface sufletul,
Pe câmpul altcuiva, inamicul va pune o capcană,
Pe câmpul altcuiva, viața pe care o va distruge,
Atunci înțelegeți doar că sunteți înșelați.
Păstorul tău este în durere, oile pierdute,
A călătorit pe o mulțime de drumuri pietruite,
A coborât în defileu, sa uitat în fântâni,
Dar a găsit doar oasele uscate.
Cât de dureros este să te uiți la tine, la oile lui Hristos,
Te îndemn să nu te duci deloc acolo,
Și aceste drumuri nu sunt noi pentru mulți,
Ei au pavat diavolul aproape fără dificultate.
Pe aceste drumuri obișnuiai să mergi,
Pe câmpul păcatului au adus toate,
Poate că aceste drumuri au uitat,
Ce orb peste ei brusc a rătăcit din nou?
De ce ți-ai schimbat din nou maestrul,
Nu vrei să-i auzi vocea?
Sau conștiința lor a fost atât de încurcată,
Doar hotărârea de a scăpa de El?
Poate că ați uitat vocea lui Hristos,
Ceea ce este atât de delicat,
Au auzit un urlet și s-au repezit la urlet,
Nu crede că vine din iad.
Ascultați oile vocea Domnului
Și întoarce-ți toate gâturile spre El,
Așa că dușmanul rău nu este atras de lumea interlopă,
Nu schimbați lumina lui Dumnezeu, spre întuneric.
De mii de ani, pe drumurile păcătoase,
Milioane de oi rătăciți au rămas,
Deși păstorul lor stătea, chemat la ușă,
Și îi aștepta să se întoarcă acasă, așa cum tatăl lui îl așteaptă pe fiul său.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: