Sa născut în familia unui vânzător de carne de la Presbyterian. se pregătea pentru păstori, dar a trebuit să renunțe la cariera sa eclesiastică. A absolvit Academia Newington, unde a studiat limbile greacă și latină și literatura clasică. a devenit un funcționar al unui comerciant en-gros de ciorapi. De multe ori a călătorit în Spania și Franța în afaceri. unde sa familiarizat cu viața Europei și sa îmbunătățit în limbi străine.
Ulterior, el însuși a fost la un moment dat proprietarul de producție de ciorapi și apoi mai întâi managerul, apoi proprietarul unei fabrici mari de cărămizi și țigle, dar a dat faliment. În general, Defoe era un om de afaceri-om de afaceri cu o venă aventuroasă - un tip comun în acea epocă. El a fost, de asemenea, unul dintre cei mai activi politicieni ai timpului său. Talent publicist. pamphleteer și editor. el, fără să dețină vreun oficial public, avea o influență mare asupra regelui și a guvernului.
publicism
Popularitate deosebit de largă a lui Defoe dobândită de la apariția broșurii sale "Adevărul englez". Optzeci de mii de copii au fost vândute semi-legale pe străzile Londrei timp de câteva zile. Apariția acestui pamflet a fost cauzată de atacurile aristocrației asupra regelui Wilhelm al III-lea, care a apărat interesele burgheziei. Aristocrații au atacat în special pe rege pentru că el nu era un englez, ci un străin, chiar rău vorbind engleza. Defoe a acționat în apărarea sa și nu a apărat atât de mult pe rege, ci a atacat aristocrația. a susținut că nașterile aristocratice antice provin de la pirații normanzi. și altele noi de la francezi. frizerii și tutorii, care se toarnă în Anglia în timpul restaurării Stuarts. După publicarea acestei broșuri, Daniel Defoe sa amestecat strâns cu regele și a oferit burgheziei britanice servicii extraordinare pentru a obține privilegii comerciale și a le asigura cu acte parlamentare. Adevărat fiu al secolului său turbulent, Defoe a experimentat în repetate rânduri vicisitudinile soartei: el a pornit în aventuri riscante, a fost ruinat, bogat, din nou ruinat și din nou a făcut o avere. A încercat profesia de comerciant, un marinar. jurnalist. un spion. o figură politică, iar la vârsta de 59 de ani a devenit scriitor.
Burghezia a luptat cu aristocrația pe toate fronturile, în special în domeniul religiei. Și Defoe a făcut o broșură numită "Cea mai scurtă cale de a face față disidenților". Aristocrați și fanaticii acestei satiră a clerului au luat în serios, și sfaturi pentru a face față cu disidenți GALLOWS considerat revelația egală cu Biblia. Dar, când a devenit clar că Defoe a adus argumentele susținătorilor bisericii stabilite la absurd și finala le discredita, biserica și aristocrației s-au trezit skandalizovannym, realizat arestarea lui Defoe și proces, el a fost condamnat la șapte ani de închisoare, o amendă și de trei ori mai expuse la stâlpul infamiei.
Acest mod de pedeapsă medieval a fost deosebit de dureros, dat fiind faptul că dădea dreptul la vrăjitorii de stradă și la călugări voluntari ai clericilor și aristocrației să-i bată pe condamnat. Dar burghezia sa dovedit a fi atât de puternică încât a reușit să transforme această pedeapsă în triumful ideologului său: Defoe era plină de flori. În ziua în care stătea la coloana rușinoasă, Defoe, care era în închisoare, a reușit să tipărească "Imnul în stâlpul rușinos". În el, el tunează aristocrația și explică de ce a fost pus la rușine. Această broșură a fost cântată de mulțime pe străzi și pe pătrat, în timp ce verdictul asupra lui Defoe a fost executat.
Robinson Crusoe
Pentru a crea creativitate, Defoe a întârziat. În cel de-al cincisprezecelea an al vieții sale, el și-a scris "Robinson Crusoe". În ciuda acestui fapt, patrimoniul literar lăsat pentru ei este enorm. Împreună cu jurnalismul există mai mult de 250 de lucrări ale lui Defoe. În prezent, multe lucrări sale sunt cunoscute doar unui cerc restrâns de specialiști, dar „Robinson Crusoe“, citit în marile centre europene, iar în cele mai îndepărtate colțuri ale globului, continuă să fie retipărită într-un număr mare. Ocazional în Anglia, un alt "Căpitan Singleton" este retipărit.
"Robinson Crusoe" - cel mai strălucit exemplu al așa-numitului gen de aventură de mare. primele manifestări ale cărora se găsesc în literatura engleză a secolului al XVI-lea. Dezvoltarea acestui gen, ajungând la maturitate în secolul al XVIII-lea. se datorează dezvoltării capitalismului comercial în limba engleză.
Încă din secolul al XVI-lea, Anglia a devenit principala țară colonială, și în ea burghezia cea mai rapidă dezvoltare și relațiile burgheze. Strămoșii „Robinson Crusoe“, precum și alte genuri roman numit, pot fi considerate descrieri autentice de călătorie, care solicită o precizie mai degrabă decât pe merit artistic. Este foarte probabil ca un impuls imediat pentru scrierea de „Robinson Crusoe“, a fost un astfel de produs - „Călătorie în jurul lumii 1708-1711 Capitanul Woods Rogers“ - care spune povestea despre modul în care un marinar Selkirk, un scotian prin naștere, a trăit într-un deșert insula de peste patru ani.
Istoria lui Selkirk, care a existat în realitate, a făcut multă zgomot la acel moment și a fost cu siguranță cunoscută lui Defoe. Apariția descrierilor călătoriei se datorează în primul rând nevoilor de producție și economice, nevoii de a dobândi abilități și experiență în materie de navigație și colonizare. Aceste cărți au fost folosite ca îndrumători. Ei au corectat hărțile geografice. sa făcut o hotărâre cu privire la avantajul economic și politic al dobândirii unei colonii particulare.
Unele "Călătorii" au fost scrise sub forma unui jurnal. alții - sub forma unui raport sau a unui memorandum, al treilea a avut o formă narativă, dar coerența prezentării nu a fost diferită. "Jurnalul" a fost întrerupt de narațiune, jurnalul a fost inclus în narațiune, în funcție de cerințele acurateței transmiterii. Dacă era necesară o precizie specială a transmiterii conversației cu orice persoană, conversația a fost înregistrată sub forma unui dialog dramatic; dacă era necesară o succesiune exactă a unei serii de evenimente, ele erau înregistrate sub forma unui jurnal cu o subdiviziune în ore și minute; dacă ar fi fost necesar să descrie ceva în mai puține detalii, să recurgă la narațiune.
Dar întotdeauna în astfel de lucrări, acuratețea maximă a predominat. Cu toate acestea, genul documentar de călătorie chiar înainte de apariția "Robinson Crusoe" a arătat o tendință de a se muta în genul artei. În "Robinson Crusoe" și acest proces de schimbare a genului a fost finalizat prin acumularea elementelor de ficțiune. Dar Defoe folosește stilul "Travel". Caracteristicile sale, care au o anumită semnificație practică, devin o tehnică literară în Robinson Crusoe: limba lui Defoe este, de asemenea, simplă, precisă și specifică protocolului. Este complet străin tehnicilor specifice de scriere artistică, așa-numitele figuri și căi poetice.
În "Călătorii" nu se poate găsi, de exemplu, "o mare infinită", ci doar o indicație exactă a longitudinii și a latitudinii în grade și minute; soarele nu se ridică în nici o "ceașcă de caise", dar la 6:37 m; wind „mangaieri“ vele, nu o „aripi“ și suflă din nord-est; ele nu sunt comparate, de exemplu, cu albul și elasticitatea cu sânii femeilor tinere, dar sunt descrise, ca și în manualele școlilor maritime. Impresia cititorului despre realitatea deplină a aventurilor lui Robinson se datorează acestui tip de scriere. Defoe întrerupe, de asemenea, forma narativă a dialogului dramatic (conversație Crusoe cu vineri și marinar Atkins), Defoe introduce noi jurnal țesături și cărți de cont de înregistrare, în cazul în care debitul binecuvântarea scrisă pe credit - răul, și reziduul obținut este încă un activ solid.
În descrierile sale, Defoe este mereu la punct de detaliu. Aflăm că bordul pentru raftul Crusoe face 42 de zile, barca - 154 de zile, cititorul împreună cu el se îndreaptă pas cu pas spre locul de muncă și de parcă ar depăși greutățile și nu reușește. Crusoe are multe eșecuri.
Burghezul nu a privit cu ochii că nu totul se desfășoară fără probleme în lumea luptei. În lupta cu natura și oamenii, el a depășit obstacolele, nu sa plâns de eșecuri, nu a murmurat. Lumea este bună, dar lumea este neorganizată, peste tot greșită. În orice punct al globului, Crusoe se va afla, oriunde se uită la proprietar, organizator, în jurul ochilor. În această lucrare el cu aceeași navă de rășină calm și tenacitate și toarnă fierbinte cu sălbatici tangaj rase de orz și orez, se incalzeste si distruge canibali suplimentare pisoi care amenință afacerea. Toate acestea se fac în rutina obișnuită. Crusoe nu este crud, este uman și doar într-o lume a dreptății pur burgheze.
„Robinson Crusoe“, a jucat un rol imens în lupta dintre burghezie și aristocrației, el a proiectat ideologia opoziției burghezia în creștere a activității creatoare parazitismului aristocrație ei muribunde. Chiar și în relațiile pur burgheze pe insula sa, Defoe a strâns începutul feudal, pentru a-și lumina nerușinarea. Feudalismul a făcut o încercare de a se rădăcina pe insulă în fața a doi marinari pirani englezi, a unor hoți notorii și a loaferelor. Ei au declarat întreaga insulă a proprietății sale și a cerut ca coloniștii să plătească chirie pentru utilizarea terenului - sechestrarea extrem de arogant și complet pe nimic nu se bazează, ci într-o formă imaginat burgheze originile istorice ale aristocrației, proprietate a terenurilor și de închiriat.
Prima parte a "Robinson Crusoe" sa răspândit imediat în mai multe ediții. Defoe a mituit cititorii cu simplitatea descrierilor călătoriei reale și bogăției de ficțiune. Însă "Robinson Crusoe" nu sa bucurat niciodată de o largă popularitate în rândul aristocrației. Copiii aristocrației nu au fost aduși pe această carte. Dar Crusoe, cu ideea lui de degenerare a omului în muncă, a fost întotdeauna cartea iubită a burgheziei, iar pe acest "Erziehungsroman" au fost construite întregi sisteme educaționale. Chiar și Jean Jacques Rousseau în "Emile" recomandă "Robinson Crusoe" ca singura lucrare pe care ar trebui să fie adusă tineretul.
Scriitorii burghezi i-au imitat pe Robinson Crusoe. Din literatura imensă a "Robinsonadei" se poate observa "New Robinson" de Kampa (1779), în care se dezvoltă elementul individualismului. Robinson sa aflat pe o insulă fără consumabile și unelte și a trebuit să înceapă totul cu mâinile goale. "Robinsonul elvețian" Vissa a arătat spre colectivism. Robinson sa aflat pe o insulă cu patru fii, cu caracter diferit și înclinații individuale. Primul "Robinson" ridică problema dezvoltării forțelor de producție, iar al doilea - dezvoltarea formelor sociale, bineînțeles din punctul de vedere al burgheziei.
În restul masei de modificări, centrul este viața lui Robinson pe insulă, văzută din diferite puncte de vedere. Un alt personaj al lui "Robinsonade" a luat așa-numitele continuate ale lui Defoe. Cele mai proeminente sunt T. Smollett și F. Murriet. Ei au manifestat brusc o prejudecată față de romantismul maritim și predica imperialismului britanic de mare putere. datorită etapei ulterioare de dezvoltare a burgheziei britanice, consolidării sale în colonii, realizării puterii mondiale.
Influența romanului lui Defoe asupra literaturii europene nu este epuizată de "robinsonada" generată de el. Este mai larg și mai adânc. Defoe activitatea sa introdus un motiv extrem de popular mai târziu de simplificare, singurătate umană în mijlocul naturii, un dialog benefic cu ea la perfecțiunea morală. Acest motiv a fost dezvoltat de Rousseau și a fost variat în mod repetat de către urmașii săi (Bernard de Saint Pierre și alții).
Robinson este, de asemenea, obligat pentru mulți și tehnica romanului occidental. Arta de a descrie personajele din Defoe, inventivitatea sa, exprimată în folosirea unor noi situații, a fost o mare realizare. Lui filosofică și așa mai departe. N. digresiuni artistic întrețesut cu prezentarea principală, Defoe a ridicat semnificația romanului în rândul cititorilor, a transformat-o dintr-o carte de joc amuzant într-o sursă de idei importante în dezvoltarea spirituală a motorului. Această metodă a fost folosită pe scară largă în secolul al XVIII-lea.
În Rusia, "Robinson Crusoe" a devenit cunoscut mai mult de o sută de ani după apariția sa în Anglia. Acest lucru se datorează faptului că un cititor non-aristocratic în masă din Rusia a apărut abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Este caracteristic faptul că Defoe-Swift contemporan - a devenit cunoscut în Rusia de la mijlocul secolului al XVIII-lea. iar lucrările Byron și V. Scott au fost citite aproape simultan în Anglia și Rusia. Dar de la apariția în Rusia, nu numai aristocratul cititor "Robinson" nu încetează să mai fie tradus și publicat în volume diferite.
bibliografie
- Relația adevărată a apariției unuia Veal, 1706;
- Robinson Crusoe, 1719;
- Capitanul Singleton, 1720;
- Moll Flanders, 1721;
- Colonel Jack, 1721;
- Jurnalul Anului Ciumei, 1722;
- Roxana, 1724;
- Un tur prin Marea Britanie, 1724 -1726;
- O nouă călătorie în jurul lumii, 1725;
- Traducătorul englez complet (scuze de profit), 1725 -1727;
- Istoria politică a diavolului, 1726;
- Sistemul Magiei, 1726;
- Eseu despre realitatea aparențelor, 1727. Izd. D. Scott, 1810; Hazlitt, 1840; Bohn, 1854 -1855 -1913; Aitken, 16 vv, 1895;
- G. H. Moynadier, 16 vv. 1903;
- Boston, retipăririle somptuoase ale lui Constable, 1924-1925;
- Abbey Classics serie. Traduceri și publicații în Rusia: Robinson Crusoe, în două părți, perev. cu franțuze. Sankt-Petersburg. 1843;
- Robinson Crusoe, în două volume. 200 desene de Granville gravate pe piatră și imprimate în două tonuri, un nou trans. cu franțuze. M. 1870;
- Robinson Crusoe, perev. P. Konchalovsky, M. 1888;
- Trans. M. Shishmareva și Z. Zhuravskaya, Sankt Petersburg. 1902
- Trans. L. Murakhina, ed. Sytina, M. 1904. ed. 4th, 1911 și multe altele. și colab.
- Bucuria și tristețea celebrului Mall Flanders, perev. P. Konchalovsky, "bogăția Rusiei", 1896 ° 1-4, Dep. ed. M. 1903. cu art. V. Lesevich, G. Gettner, Tan, PS Kogan, V. M. Fritsche;
- Universal. istoria literaturii, ed. Korsha și Kirpichnikov;
- Kamensky A. Daniel Defoe, viața și munca lui, Sankt Petersburg. 1892 (în seria biografică a lui Pavlenkov);
- Zalshupin A. Eng. publicist al secolului al XVII-lea. "Observator", 1892. 6;
- Lesievich V. Daniel Defoe ca persoană, scriitor și figură publică, "rusă. avere ", 1893. ° 5, 7, 8;
- Pe cont propriu, în ceea ce privește "Mall Flanders" de D. Defoe, "rusă. bogăție ", 1896. ° 1;
- Alferov, A. și colab., "Zece lecturi despre literatură", M. 1895. izd. 2 nd, M. 1903. Biografii ale lui D. (Engleză): Chambers, 1786; Lee, 1869; Morley H. 1889; Wright, 1894; Whitten, 1900.
- Lamb, Hazlitt, Forster, Leslie Stephen, Minto, Masefield, W. P. Trent (istoria Cambridge de literatură engleză). În franceză. lang. Dottin, 3 vv. 1924. La germană. lang. Horten F. Studien über die Sprache Defoe's, Bonn, 1914;
- Schmidt R. Der Volkswille, redactorul Faktor des Verfassungslebens și D. Defoe, 1925;
- Dibelius, Der Englische Roman. În limba engleză. lang. Secord A. Studii W. în metoda narativă Defoe, 1924. Cercetări în domeniul textului - LANNERT G. L. 1910. Pe izvoarele „Robinson»: Nicholson W. 1919; Lucius L. Hubbard, 1921;
- Lloyd's Catalogul ediției de Robinson Crusoe și alte cărți de către și ref. la Defoe, L. 1915.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: