"Paradoxul existenței"
Capitolul unu: acolo și înapoi.
***
"Este un adevărat diavol." Îți imaginezi - să-mi pun și pe Snape, - Sirius a luat o bucată de carne.
- Ei bine, poate că dacă n-ai fi început să vorbim în primele cinci minute ale lecției, nu s-ar fi întâmplat.
- Mai bine taci, Remus.
- Ceea ce nu înțeleg este motivul pentru care toată lumea se plimba pe vârfuri, spuse James, uitându-se la Peter și Remus.
- Tu ... Adică ... nu ai auzit?
- N-ai auzit de ce, Peter?
O voce feminină piercing din partea opusă a mesei a spus:
- Noaptea trecută, la banchetul de bun venit, Malfoy a pus bandwagonul pe primul haflpupf, care a plecat la locul după sortare. Când sa ridicat în cele din urmă și era pe punctul de a merge mai departe, Malfoy a pus din nou banda. Urmatorul lucru pe care toata lumea l-a vazut a fost un pumnal care a ramas in masa intr-un centimetru de mana lui Malfoy, iar alaturi de el a fost profesorul Tyler. N-am mai văzut pe nici unul din profesori atât de furioși, care vorbește volum, deoarece era încă un comportament greșit relativ minor. Malfoy a câștigat o penalizare pentru fiecare week-end timp de o lună.
Lily își strânse ochii.
"Bineînțeles, dacă nu ați fi încercat să deturnați o bicicletă, ați fi știut despre ea singur".
James și Sirius se uită la masa de predare. Profesorul Tyler a stat lângă Dumbledore și a râs la ceva spus de un magician în vârstă.
- Evans, știi cu adevărat?
- Absolut. Remus, nu-i așa?
Ei se uita la Remus, care a dat din cap, încă de mestecat, apoi la masa Viperin, în cazul în care Reacredinta saptea elev de clasa a vorbit despre ceva cu Snape, și în cele din urmă la masa capului, în cazul în care profesorul Tyler le-a trimis o privire ascuțită.
James și-a îndepărtat repede ochii și le-a coborât la farfurie.
- Iată diavolul.
- Aici sunt cam la fel, murmură Sirius.
***
Harry se uită la masa Gryffindor. Tatăl său și Sirius, judecând după fețe, tocmai auziseră despre incidentul de la banchetul de bun venit. Nu putea suprima senzația plăcută cauzată de acest gând. Știa toate trucurile lor și nu-i lăsa să cadă. În cele din urmă, el trebuie cel puțin să se distreze cumva.
- Octavian, poți spune ceva despre unde te afli?
Harry ridică privirea de la contemplația companiei din spatele mesei Gryffindor.
- Ți-am spus deja tot ce am putut, Albus. Sunt sigur că șeful instituției, în care am lucrat înainte, ți-a informat tot ce este necesar. A zâmbit.
- Așa că nu mai jucați ca un vechi director curios.
- Dar cicatricea?
Degetele lui Harry se apropiară imediat de cicatrice pe frunte.
- Nu, nu despre asta, despre celălalt. Albus arătă cicatricea care începea pe obrazul drept și dispăru sub gulerul cămășii.
- Primit în luptă. Nu este cea mai plăcută memorie. A trebuit să scot cuțitul din mâna adversarului. Rana nu este foarte adâncă, piesa nu ar fi trebuit să rămână deloc, dar am norocul - pe lamă a fost un blestem neplăcut, întunecat, care împiedică vindecarea ranii.
- Vă oferă un fel bandit zapravskogo - Albus coborî vocea - trebuie să ajute să atragă atenția doamnelor-CACH. A jucat cu sprâncene.
Harry și-a deschis ochii și a sufocat sucul de dovleac.
- De fapt, nu. Nu că mă îndrept spre el.
Pentru un moment, Albus se uită la el, apoi, pe fața lui apăru un zâmbet și ochii îi străluceau ozo-rno.
"Oh, deci nu trebuie să avertizez partea femeii a statului, doar bărbații."
Albus tăcea.
- Încearcă să te controlezi în prezența mea, Octavian.
Harry a aruncat paharul, conținutul căruia sa aruncat pe masă. Cei mai mulți dintre profesori i-au privit cu curiozitate, în timp ce el a murmurat în legătură cu directorii enervanți și cu glumele prostești. Albus a râs și sa ridicat, intenționând să părăsească sala mare.
***
* Viitorul *
"Amintiți-vă, nu aveți dreptul să schimbați nimic." Nu există avertismente părinților, Sirius și Severus. Voi mergeți acolo pentru a ajuta ordinea și a învăța. Cred că am discutat deja că puteți spune trecutul meu "eu". Înțelegi, Harry?
Harry se uita cum regizorul se apropia de coada Phoenix.
- Da, Albus. Am discutat acest lucru de mai multe ori.
"Vei merge acolo pentru că ordinul are nevoie de cineva care înțelege limbajul șerpilor și îmi amintesc că domnul Tyler, care arăta exact ca tine, avea acest talent".
"Știu, Albus". Ochii lui s-au mutat la fereastră după director.
"O dată pe lună, veți fi vizitați fie de Sirius, fie de Severus." Ei vor vedea că aveți tot ce aveți nevoie.
- În regulă, Albus.
Albus se apropie din nou de bibanul Phoenix.
"Amintiți-vă că nu vă puteți opune direct unui stăpân întunecat". Cu orice preț, încercați să vă îndepărtați de el. Și nu uitați să descrieți neutralitatea în fața tuturor, cu excepția membrilor ordinului. Îți vei păstra secretul. Pentru voi, nu există părți în războiul trecutului, cel puțin în lumea exterioară.
- Da, Albus.
Nouă pași de fereastră.
- Asta înseamnă că nu ai dreptul să iei părți, Harry. Nu puteți prefera nici una dintre facultățile.
- Ca și cum aș fi făcut asta înainte.
Albus a înghețat la jumătatea drumului spre Fawkes, să se uite la douăzeci și cinci de tineri chelove-ka, care a fost așezat într-un scaun de catifea tapițate de lângă șemineu și am privit mișcarea sa-i.
"Da, după al șaselea an, ai devenit intolerant la prejudecățile inter-facultăților, chiar și în rândul celor de la Gryffindor", Albus a făcut pașii rămași la biban.
"Severus susține că, în mintea mea, a avut loc o schimbare de paradigmă când Draco a blocat blestemul care avea ca scop spatele meu. Eu personal prefer expresii mai puțin patetice și, de obicei, spun că mi-am realizat amăgirea. Harry a oftat. - Albus, nu fi așa supărată. Știu că există motive pentru tot. Și deși se întâmplă acum lucruri groaznice, înțeleg că lucrurile ar fi putut fi mult mai rău dacă aș fi schimbat ceva. În plus, în ciuda pierderilor și durerii, sunt mulțumită de ceea ce am. Nu vreau să schimb nimic.
Albus dădu din cap.
E totul?
Albus era pe punctul de a da din cap, apoi sa oprit și a scuturat din cap. Suspicat, Harry sa scufundat în scaun.
- Ultimul.
Harry, imitând pe Severus, ridică o sprânceană.
- Fără avansuri pentru studenți.
Harry a râs.
- Și cum rămâne cu opusul? Ce se întâmplă dacă elevii încep să-mi facă avansuri?
- Harry.
- Înțeleg, înțeleg. Studenții sunt interzisi.
Harry se ridică și se îndreptă spre ușă. Se îndrepta deja spre mânerul ușii, când regizorul îl chema din nou:
- Harry, relaxează-te și odihni. Uite, ce au fost oamenii dragi pentru tine, până când războiul le-a schimbat. E aproape o vacanță.
- Da, Albus.
Harry a ieșit pe ușă, sa coborât pe scări și a trecut pe gargară. Abia atunci a realizat că va trebui din nou să se apere de artele întunecate. Și spera că a scăpat de această datorie acum doi ani. Cu un oftat, Harry și-a continuat drumul către biroul de Mongle Studii, unde elevii așteptau profesorul târziu.
***
În această seară, Harry a intrat în camera de fiare, unde Severus a dat o lecție privată la două lovituri de școală. Harry se uita la mișcările degetelor lungi, grațioase care tremurau peste ingrediente, în timp ce Severus îi explică destinația fetei de la capăt. Când Harry se afla încă la Hogwarts, Severus nu se putea gândi nici măcar la alte lecții despre subiectul său. Dar totul sa schimbat. Harry știa că acești studenți abia începuseră să-și dea seama: Profesorul Snape era un profesor mult mai bun unu-la-unu.
Harry aștepta o pauză în clasă și-i curăța gâtul. Ravenclaw, al șaptelea an, pe care Sewerus la luat sub ochi și care a primit lecții suplimentare despre poțiuni avansate, a ridicat privirea.
- Bună, domnule profesor Potter.
- Bună seara, domnule Eiting. Sper că nu am intervenit în experimentul dvs.
- Nu, domnule. Aștept doar ca elixirul să se răcească înainte de a-l turna peste eprubetele.
- Da, acesta este un pas important. Nici măcar nu-mi amintesc cât de multe tuburi de testare și pahare am rupt pentru că nu le-am dat potiunii să se răcească în mod corespunzător.
"O sută treizeci și nouă de eprubete și două sute cincizeci și șapte de pahare." Această cifră acoperă toți cei șapte ani de formare - această afirmație a fost făcută de un bariton profund de la o altă bancă. Studentul de clasa a doua, care a avut cursuri, sa chicotit când a văzut expresia unei mânuiri drepte, strălucind prin fața lui Harry.
- Asta-i totul pentru ziua de azi, domnișoară Akers. Curățați cazanul și plecați. Sper că la atelierul săptămâna viitoare veți putea găti poțiunea fără erori.
- Da, domnule profesor Snape, vă mulțumesc. Fetița sa aruncat la muncă.
- Nu puteam să-ți rup atât de mult. Ai reușit.
Răspunsul a fost o sprânceană ridicată.
- Nu, profesore Snape, este imposibil. În cel mai rău caz, am spart cincizeci.
- Vrei să-mi caut notele, Potter?
- Haide, cred că ai dreptate. Amuzant, mi sa părut că am rupt mult mai puțin.
- Bineînțeles că am dreptate, Potter.
- Ei bine, da, mereu uit că ai întotdeauna dreptate.
"E timpul să realizăm acest fapt.
Un elev de-al șaptelea an, care își bătea buza pentru a nu mai râde, nu sa oprit.
- Ce sa întâmplat, domnule Eiting?
- E în regulă, profesore.
Tânărul a început să toarne o poțiune încă ușor de fumat prin tuburile de testare. El era pe locul trei, când primul sa spart.
"După cum am spus, este o etapă foarte importantă.
Harry își aplecă coatele pe bancă. Ecutul se înroși, Akers chicoti, iar Snape se uită supărat.
D-le Eiting, termin cu poțiunea. Sunt sigur că profesorul Potter nu va refuza să ajute. În cele din urmă, contul său este puțin probabil să facă ceva mai rău. Și domnișoară Akers, îmi amintesc că te-am lăsat deja să pleci.
Elevii ar putea înțelege foarte bine ordinea de a ieși când au auzit unul.
Harry sa dus la Severus, care ștergea resturile de poțiune care fuseseră vărsate de pe vasul spart. Luă cârpa de la Severus și îl spăla într-unul din chiuvete.
- Cred că e vina ta.
- Sticle sparte? Nu m-am așteptat la altceva. Câți sunt acolo: doi sau trei?
- Două.
- Văd. Cum au trecut lecțiile?
"Îmi îmbătrânesc."
Harry ridică o sprânceană, se întoarse și se duse la masă pentru a turna o poțiune răcită acum peste flacoane.
- Oldish? Severus, nu ești bătrână. Star Albus.
"Albus ne va supraviețui pe toți."
- Nu mă îndoiesc. Dar aici este vechi. Ești un băiat în comparație cu el.
- Și tu ești un copil.
"Severus", acest cuvânt se potrivește cu toată frustrarea pe care Harry a vrut să o exprime. El nu a vrut absolut deloc să fie tras în altă discuție despre diferența lor de vârstă.
- În regulă.
- E bine.
- Cum e ziua ta?
"După prânz, l-am întâlnit pe Albus." El ma ținut din nou de prea mult timp. Când m-am întors, biroul a semănat cu o zonă de dezastru. I-am promis tulburătorilor din societatea ta. Au devenit imediat supuși. În final, încă nu voi putea să-i urmez antrenamentul. Plec mâine - Harry șopti ultimele trei cuvinte, și nu era sigur că Sever pachet-Shal-le până la ultimul dintre degete nu se încadrează tub, care a căzut de pe desktop și-au risipit bucăți.
Harry imediat a început să strângă piesele și să șterse poțiunea vărsată.
"Așadar, domnul Eiting va rămâne fără poțiune." A observat că articulațiile lui Severus, fixate pe masă, erau albe și ochii îi erau îngropați la un moment dat pe peretele îndepărtat.
"Mai trebuie să adaug încă o dată pe listă?" Harry se opri.
- Sever?
Tăcere.
- Nord?
Harry se afla în spatele lui, își înfășura brațele în jurul taliei și își coborî capul spre umerii lui Severus. Simțindu-se cum muschii s-au tensionat, sa retras.
- Mâine?
- Severus, știai toată luna. Aproape o lună. Ai fost la aproape toate întâlnirile preliminare. Vei fi cu mine în trei sau patru săptămâni. Nu atât de mult. Chiar mă vei vizita, așa că ne vom vedea unul pe celălalt. Noi toți am pictat-o. Din punctul tău de vedere, nu voi fi singur timp de o lună. Acest lucru mă va trimite înapoi în trecut timp de un an. Dacă cineva ar trebui să simtă frica de separare, eu sunt.
"Vocabularul tău a crescut puțin". Și nu mă simt în cel mai mic caz "Frica de separare". Mai mult, mă bucur foarte mult să mă odihnesc de infantilismul tău permanent.
"Asta văd, ești atât de gay." Nu-ți face griji, poți vorbi cu Sirius și Remus.
Severus îi aruncă o privire neplăcută.
- Am crezut că astăzi putem merge la cină la Three Broomsticks. Doar tu și cu mine. Nu "câine de purice" pentru companie. Puteți spune despre tot ce trebuie să fac în viitor.
- Harry, știi că nu pot. Glasul lui Severus era ascuțit și iritat. Harry își dădu seama cât de obosit de Severus trebuia să vorbească constant despre același lucru.
- Știu.
Harry îl apucă pe Severus lângă cot și îl trase spre ușă.
- Să mergem. Aceasta este ultima dată într-o lună când putem fi singuri.
Severus și-a scos mâna și a mers alături de Harry.
Capitolul al doilea: Dragonul.
***
- Nivelul muncii tale ma dezamăgit.
Harry a văzut ochii tânărului Sirius Black, care-i dădu lui James Potter.
- Nu.
Tânărul din ultimul rând a sărit când a auzit numele lui. Harry sa urcat la el și a pus pensulă pe masă, cu fața în jos.
- Evans.
Harry a dat un eseu, și-a aplecat coatele pe masă și sa uitat la fețele studenților. Cei mai mulți erau nemulțumiți și doar câțiva erau mulțumiți de notele pe care le-au primit.
"V-am spus că în aceste lecții nu vor exista eseuri fără sens. Pentru a dovedi acest lucru, data viitoare vom organiza o lecție practică în care aplicați ceea ce ați învățat.
Se uită la fețele indiferente ale majorității elevilor, doar câțiva oameni se uitau interesați, Remus printre ei.
- Miercuri, ne întâlnim cu clasa a șaptea, care se va îngriji de creaturi magice, în apropierea porții forestiere. Am fost de acord să aducem doi dragoni la școală, împreună cu tamerii. Mă aștept să fiți în poziția de a clasifica copiile depuse și de a explica ce semne ați făcut. Prin lecție, voi explica modul în care flacăra dragonului se referă la lecțiile de apărare. Cei care nu sunt pregătiți, după cum urmează, vă sfătuiesc să repetați. Nu există înregistrări - pergamentul are capacitatea de a bloca instantaneu. Lecția sa terminat.
Cei mai mulți dintre studenți au împins deja cărțile în saci și au sărit rapid din sala de clasă, strângând eseul în mâinile lor. În timp ce Harry se uita la restul, Black încerca să împingă eseul în servieta, dar Snape îl observa și apucă pergamentul. Simțindu-se apropierea, Harry a venit și a stat lângă ei.
- Ce sa întâmplat?
Black clătină din cap și continuă să-și împingă lucrurile în servietă.
Snape părea îngrijorat, dar calm a răspuns: "Nu, domnule." Se înroși - abia vizibil - își luă cărțile și ieși din birou. Cunoscându-l pe Severus perfect, Harry nu avea nici o îndoială că tânărul și-a blestemat cu disperare propria paloare. Nu că a încercat cumva să se bată cu ea.
De îndată ce ușa se închise, Harry se întoarse spre Sirius Negru și James Potter, mutându-se de la picior la picior așteptând pedeapsa.
Oprindu-le cu o privire grea, Harry oftă și își aplecă coatele pe masă.
"Nu sunt atât de supărat, sunt dezamăgit".
Ambii băieți s-au aruncat din cuvintele lui. Harry știa din experiența personală că era întotdeauna mai neplăcut să simți că a dezamăgit profesorul decât să-l mânie. Profesorul McGonagall nu ia făcut să se simtă vinovat. James se uită la degetele pantofilor și încercă să nu se uite la el, dar Sirius, dimpotrivă, se uită la tavan.
"M-am așteptat mai mult de la amândoi."
James îi bătu buza și acest gest părea familiar lui Harry.
- Dă-ne încă o șansă, domnule profesor Tyler.
- Marca va rămâne în continuare.
Ei au fost supărați când au auzit asta.
"Cu toate acestea, dacă rescrieți eseul până vineri, pentru a le putea verifica, vom vedea ce se poate face".
Băieții au strălucit imediat și s-au uitat unul la celălalt.
"Acesta este ultimul avertisment." Dacă te prind din nou pe așa ceva, vei fi expulzat mai devreme decât ai timp să pronunți Gryffindor.
- Da, domnule.
- Nu voi informa decanul tău. De data asta. Dacă promiteți sincer că nu veți repeta un astfel de truc cu ceilalți profesori.
- Promit, profesore. James se uită în ochii lui.
- E bine. Sunteți, dle Black?
Sirius dădu din cap în grabă.
- A fost proastă. Nu voi face așa ceva. Îți promit.
- Foarte bine. În acest caz, sunteți liberi. Sunt sigur că doamna Pince vă va sfătui cărțile corecte.
Băieții i-au ridicat sacii și au pornit spre ușă.
Un lucru mai mult.
Au privit înapoi.
"Stați departe de tot ce a spus Hugo Nevtit."
- Da, profesore.
Când ușa sa închis în urma lor, Harry sa scufundat într-un scaun. Avea un sentiment neclar că te făcea excesiv de spinoasă. Își coborî capul în mână și oftă. Cefaleea de început a trecut de la umeri până la temple. Și de ce în acest timp nu putea să-i învețe pe studenți?
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: