Ce crezi, să zici

La ce te gândești, spune-mi,
Când te uiți puțin obosit,
Ai devenit mai aproape de mine,
Nu lăsăm minciuna între noi.

Totul este nou, ca și cum pentru prima dată,
Și în spatele umerilor nu există greșeli.






Și în inima se topesc întunericul unui bloc,
Din lumina ochilor căprui blânde.

Îmi imaginez uneori,
Că ai putea deveni a mea,
Că pentru tine voi gestiona totul,
Uitând trecutul pentru totdeauna.

Și pentru mine nu poate fi
Alte dorințe și aspirații,
Incertitudini inutile, zadarnice,
O altă soartă necunoscută.

Dar tu mă ții, deocamdată,
La o distanță îndepărtată,
Nu permite și un indiciu,
Permiteți-vă să știți cât de aproape sunteți.

Evaluarea poeziei: 5.0
13 persoane au votat

Doar utilizatorii inregistrati pot vota!






să se înregistreze

Pur, drăguț, ușor trist poem.

Sentimente sincere, scris sincer.

Pauline, vă mulțumesc pentru evaluare și feedback. )))

Angelica, vă mulțumesc că mi-ați acordat atenția. )))

Oleg, chiar mi-a plăcut foarte mult. Nu este doar o poezie minunată, este o revelație.

Irisha, vă mulțumesc foarte mult pentru recenziile dvs. foarte plăcute și delicate. Sunt foarte multumit. )))

SolntseDar și Olga, mulțumesc și dumneavoastră. )))

Vadim, vă mulțumesc pentru vizita dvs. ))) Și după ce sa întâmplat, nu este tristețe, ci speranță pentru viitor!)

Cine despre ce, și eu sunt despre stres.
2/4 - "De la Sfânta Împăraților Mei", conform schemei de rime din versetul i. Poți, de exemplu, "carichie nefericită".
Și mi-a plăcut poezia!

Irina, mulțumesc foarte mult. ))) La mine ochiul sa dat peste acest loc, nu am putut înțelege de ce, în nici un fel.
Deja repede. Multumesc din nou!)

Sunt foarte bucuros că am reușit să ajut! De asemenea, am folosit "cârlige" similare. De aceea vrei să te ajuți. Mult noroc!

Scânteile foarte profunde ale senzației.







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: