"Sufletul în lirul prețuit. "
Discurs la ceremonia de deschidere a monumentului lui Alexandru Pușkin
în Centrul Cultural Rus "Patria"
Să ne amintim că primul monument poetului de pe teritoriul american a fost înființat în 1937, anul întregii Diasporei Ruse „Zilele culturii ruse“, dedicată 100 de ani de la moartea poetului. Bustul lui Puskin a fost plasat în celebra sala Carnegie, unde au avut loc concerte de muzică clasică rusească. Participarea la aceste festivități, organizate de Societatea Pușkin (Președintele - B. Brazol) a Rahmaninov, Ziloti, Koussevitzky și alți artiști ruși-emigranți, precum și întregul beloemigratsiya rus primul val de pe ambele coaste ale Statelor Unite ale Americii. Astăzi, șase monumente ale marelui poet rusesc au fost înființate pe pământul american.
Un nou monument al lui Alexandru Pușkin a fost creat de sculptorul rus Mihail Zvyagin. În implementarea acestui proiect rolul principal a fost jucat de societatea caritabilă "Crucea de Nord" (președintele Yuri Sandulov). Compania intenționează să creeze o alee întreagă de monumente pentru figurile remarcabile ale culturii rusești, Parcul Gloriei. La ceremonia de deschidere a Casei Ruse „Patria“ și monumentul lui Aleksandr Pușkin au participat reprezentanți ai rus Rossotrudnichestvo, Biserica Ortodoxă Rusă, de cazaci ruși, artiști, poeți și jurnaliști; din diaspora vorbitoare de limbă rusă în Statele Unite - preoții ROCA, președintele Consiliului de Coordonare a compatrioților ruși în SUA I. Baboshkin, Ataman cazacilor ale Americii S. Tsapenko, reprezentanți ai organizațiilor de conducere și fonduri diaspora, presa. În aceeași zi, în Casa de „Patriei“ a fost deschis Muzeul Rus, care se bazează pe colectarea arhivei cazac a fost pus. Oferim cititorilor discursul NJ de către Julian Lowenfeld, un poet american, cunoscut pentru traducerile lui Alexander Puskin.
Fântâna iubirii, fântâna este în viață!
Ți-am adus două trandafiri.
Fântâna iubirii, Fântâna în viață!
Ca cadou pentru tine am adus două trandafiri.
Mai întâi de toate, este nevoie de recunoștință în viață. Pușkin a scris lui Zhukovsky: ". spune-mi cel puțin morbid, deși e vânt, dar nu nerecunoscător. Când uităm să fim recunoscători pentru ceea ce avem, noi nu avem nimic. Să îi mulțumim lui Alexander Bondarev (Director al Centrului. - nn). Și toți cei împreună cu el atât de muncit din greu pentru a crea o sărbătoare minunată astăzi. De asemenea, doresc să mulțumesc iubirea de mentorul meu minunat, Hope Semyonovna Braginsky, pushkinist literar - ziua ei de azi! Mulțumesc, draga mea, cu toată inima mea! Speranța Semyonovna nu a putut veni azi, dar mi-a spus să vă spun că Pușkin a fost nu numai că „toate ale noastre“, o stea călăuzitoare a literaturii ruse, dar, de asemenea, marele poet național, deși nobil cu un pedigree vechi. El a combinat în sine onoarea, strălucire și noblețea aristocratul luminat cu nedescris „receptivitatea globală a sufletului rus.“ armonia lui este plină de căldură și de caritate, care este necesară în întindere uimire devoțional pentru totdeauna.
Acum, din păcate, nu toată lumea este atrasă de căldura lui. Când artiștii schimbat „producătorii“ și estetica s-au schimbat „evaluări“, atunci când ecranul de televiziune poezie, vinul se transformă în spiritual „Coca-Cola“ și gândit doar la prețurile de băutură, depreciindu artă și auto-îndoieli - Pușkin încă relevante?
Sunt puțini dintre noi,
Un singur preot frumos.
Deci suntem doar puțini, am ales,
Cine din simpla "utilizare" neglijentă și
Sunt preoți ai Celui, frumosul.
Preoții un perfect tratat nici un poțiuni, și poezie, crezând în puterea de vindecare a poeziei rugăciune și Pușkin - cea mai mare ca vindecător. Pușkin - versete din Evanghelie, antidot spiritual pentru vulgaritatea și bezna din jur. Acesta este modul în care Pușkin sa definit.
Tărâmul ceresc este un martor,
Am cântat virtute pe tron
Cu salutul ei frumos.
Dragostea și libertatea secretă
Inspirat de imnul simplu al simplu
Și vocea mea neputincioasă.
Era un ecou al poporului rus.
Din domeniul raiului
Cu tot sufletul meu în foc
Am cântat înaintea tronului de bunătate
Această căldură și frumusețe au inspirat.
Iubirea și libertatea secretă interioară
Învățat imnuri de inimă și povești sincere.
Vocea mea, care nu era niciodată de vânzare,
Exprimat dorința poporului rus.
Pușkin este "soarele poeziei rusești" și poetul sufletului rus, pentru că este cel mai pur conducător al iubirii:
Sunt trist și ușor;
Tristețea mea este ușoară;
Tristețea mea este plină de tine,
De tine, de tine singur. Deznădăjduirea mea
Nimic chinuri, nu vă faceți griji,
Și inima arde și iubește din nou -
Ceea ce nu poate iubi nu poate.
Lumina mea de melancolie;
Melancolia mea e în întregime
De tine și de tine.
Această mizerie a mea
Nimic nu este chinuitor.
Inima mea arde din nou
cu iubire, pentru că - de ce?
Pur și simplu nu poate fi iubitoare.
"Nu există nici un adevăr. unde nu există iubire ", a spus Pușkin. Și nu există dragoste. unde nu există libertate. De aceea:
Așteptăm cu o dorință de speranță
Minute de libertate sfântă,
Cum să aștepți un iubit tânăr
Minute de la o dată adevărată.
Așteptăm fiecare minut, dor, dor,
Pentru fericirea sfântă a lui Freedom
Modul în care tinerii iubitori se fredă
Minutele la un eveniment secret.
Se pare că a fost scris ieri. Și astăzi ne-am adunat la monument, care, dorit de Dumnezeu, va avea mereu flori proaspete în căldura și înghețurile înghețate. Acest monument, ca faimosul monument de pe strada Tverskaya din Moscova, simbolizează devotamentul indestructibil al poporului rus față de marele Puskin. Dar monumentul principal al poetului nu stă pe stradă, ci este stocat aici, în inima fiecăruia dintre noi.
poemul lui Pușkin „Monumentul“ este un fel de improvizație pe o temă dată de Horațiu în oda la mare XXX Exegi Monumentum. Horace a spus:
Nu voi muri deloc, dar moartea va pleca
Mare este partea mea, pentru că voi muri.
Voi crește peste tot gloria,
În timp ce marea Rome are lumina.
Nu, tot ce nu voi muri este sufletul în lirul prețuit
Cenușa mea va supraviețui și va pieri,
Și voi fi glorios, în fața lumii subluniare
Cel puțin un pătar va fi în viață.
Gloria lui Pușkin nu depinde de puterea politică perisabilă. Poezia în sine, ca un înger-mângâietor, o protejează. Și „atâta timp cât inima pentru onoarea de viață“, ne-am, de fapt, cel mai important monument Pușkin - în inimă, rămân două trandafiri, ne-a adus la poet ca un cadou: „Dragostea și libertatea secretă“.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: