Odată, toate râurile, pajiștile, pădurile
Mi sa părut o mare diva;
Apă, pământ și cer
Shone, ca într-un vis frumos,
Și peste tot mi sa întâmplat miracole.
Acum nu este asta - oriunde arăt,
Nu într-o după-amiază clară, nici în ceața de la miezul nopții,
Nici pe apă, nici pe pământ
Miracolele pe care le-am văzut în trecut nu găsesc.
Ploaie caldă proshumit -
Și curcubeul se va ridica;
Cerul se va întuneca -
Și lumina lunii pe valuri va străluci;
Și o mie de ochi strălucitori
Ele se vor aprinde până la scânteie
Acolo, la distanța amețitoare!
Dar știu: o lumină a ieșit,
Ce mai înainte a aprins fața pământului.
Nașterea noastră este doar uitare;
Sufletul care ne este dat pentru timpul pământului,
Înainte de trezirea mea în lume
El trăiește într-o altă mănăstire;
Dar nu în întuneric,
Nu în nuditate pură,
Și în aurul gloriei mergem
Din locurile sfinților, unde a fost casa noastră!
Copilul este iluminat de strălucirea lui Dumnezeu;
Pe umbra în creștere a băieților din închisoare
Vine cu fluxul de ani,
Dar el poate vedea în întuneric
Lumina bucuriei, lumina cerului;
Pentru tineret rămâne doar o glintă -
Ca lumină călăuzitoare
Printre norii apus de soare
Sau ca lumina unei stele din fundul unui izvor;
Pentru Adult a ieșit deja și el -
Și lumea este scufundată în întunericul vieții de zi cu zi.
Pământul poartă arme de daruri
Fiul adoptiv
(Și prizonierul) să-l distreze,
Ca să-l facă fericit și să-mi bâjbâi -
Și am uitat în căldura jocului
Acest discurs angelic,
Lumina care strălucea asupra lui,
Și ținutul minunat de unde a venit.
Uită-te la copilul fericit,
Pe sultanul de șase ani -
În calitate de conducător el glumește -
Sub mângâierea unei mame entuziaste,
Înainte de ochii unui tată mândru!
La picioarele lui este o foaie, ca un plan
Destinul, pe care el însuși la înscris,
Mai degrabă, el a vânat
În mintea ta: victorii, cupe, boluri,
Din luptă - sub coroană, sub coroană -
La minge, și undeva acolo războaie
Un pop, un fel de sicriu,
Dar nu înseamnă nimic;
El aruncă totul departe, așa că
Începeți; mic actor,
El reînvățește rolurile,
Și orice farsă și orice prostie
Se joacă ca și cum ar fi involuntar -
Ca și în cazul unor pori
Pentru tot ce era în lume, a priceput prețul
Și a studiat "scena comică".
Ca și cum viata astăzi și ieri
Și mâine este un joc nesfârșit.
Tu, a cărui formă este înșelăciunea ochiului,
Sufletele Taya sunt spațioase;
O vedere văzută printre ochii orbi,
Omul înțelept, care este premiat în mod secret
Nemurirea - citirea profundă
În inimile oamenilor, în depărtare de timp:
Profetul binecuvântat!
Un clarvirant puternic a inspirat,
Cunoscând tot ceea ce ne străduim
Pentru a ști, în zadar exercitarea puterii,
În întunericul vieții și în întunericul mormântului,
Dar pentru tine, nu există nici un mister, nici un întuneric!
Imortalitatea strălucește,
Și Adevărul strălucește peste voi,
Ca zi clară; mormânt pentru tine -
Doar un pat singuratic, unde minte
În întuneric, insomnia gândului se înmulțește,
Așteptăm, când zorile vor lumina, orb;
Oh, copilule, în funcție de natura naturii,
Dar spiritul este atotputernic și liber,
De ce ești așa de sete
Deveniți un adult și o parte pentru totdeauna
Cu ce te-ai adunat atât de grațios?
Nu veți observa linia fatală -
Și tu iei jugul pe umeri,
Grele, ca ființele umane de zi cu zi!
Despre fericirea din ruinele celor nelocuite
Se păstrează spiritul unui adăpost rezidențial,
Ce memorie se depozitează sub cenusa
Scânteia vie a trecutului!
Binecuvântata amintire a primelor zile -
Nu pentru că a fost timpul
Consolații simple, zatey fără artă -
Și sufletul nu era împovărat de povară
Pasiunea - și a distanțat-o liber
Speranță, simplă și luminată, -
Nu, nu lauda mea
Cant memoria copilului -
Dar de dragul acelor momente
Guesses de vagi, temeri, intuiții,
Secrete nemuritoare ale unor mici, minunate,
Ceea ce ne dă libertate mare,
Înainte este natura noastră muritoare
Tremurând ca un hoț, luat prin surprindere; -
Dar de dragul acelei jumătăți uitate,
Primul, indiferent cum îl numești,
Anxietate, sensibilitate, iubire,
Ceea ce a devenit lumina și protecția noastră
De la răutatea lumii, ascunsă în mod virgin
Lampada zilelor noastre;
Păstrați-ne, zburați direct,
Imaginați-vă că curentul nostru de viață se fierbe -
Doar un moment în fața tăcerii eterne,
Ce ne umbrește visele, -
Acest adevăr este tăcut, dar sună
De la copilarie în inimile oamenilor,
Ce ne îngrijorează, se trezește și deranjează;
Nu va fi înnebunită de tristețe și frică,
Nici plictiseala și răzvrătirea nu vor fi distruse.
Și în cea mai tare oră,
Și chiar departe de ocean
Auzim o voce profetică
Element nativ, bătând neobosit
În Breg stâncoase,
Și vedem un ochi secret
Copiii care se joacă pe malul unei distanțe,
Iar valurile eterne se alimentează în mod dimensional.
Oh, voi, Lacurile, Groves și Hills,
Să nu facem niciodată parte!
Eu sunt al tău - și niciodată de la puterea ta
Nu voi ieși; Mi se dă o asemenea fericire
Te iubesc în ciuda zilelor trecute;
Mă bucur că râurile ieșite în depărtare
Nu mai puțin când am urcat
Cu fluxurile la egalitate,
Și zorile prezente nu sunt mai puțin dragi pentru mine,
Decât cel în care eram în copilărie.
Fața însorită, îndoită peste apus,
Scurte nori diferit -
Gânditor, mai liniștit, mai moale:
O viață sobră și înțeleaptă.
Mulțumesc, inimă umană,
Pentru floarea pe care a luat-o vântul în depărtare,
Pentru tot ceea ce nu pot pune pe linii,
Căci ce este mai presus de cuvinte și lacrimi profunde.
Trimiteți-le prietenilor: