Java a fost întotdeauna un limbaj de programare orientat pe obiecte. Și asta înseamnă că totul se învârte în jurul obiectelor (cu excepția unor tipuri primitive). Toate metodele și funcțiile din Java fac parte din clasă, deci trebuie să folosim clasa / obiectul pentru a apela orice funcție. Deci ce a adus Java 8 în această lume armonioasă?
Dar limbajul orientat pe obiect nu este dezavantajul său, ci implică scrierea unui cod oficial. De exemplu, trebuie să creați o instanță de Runnable. De obicei, în Java, facem acest lucru folosind clase anonime, după cum se arată mai jos:
Rețineți că avem nevoie doar de ceea ce este în interiorul metodei run (). Restul codului este doar o parte descriptivă, o caracteristică a scrierii codului Java.
Ce ne oferă Java 8?
Java 8 introduce o interfață funcțională și o expresie lambda, care sunt proiectate pentru a simplifica și a curăța maxim programul de cod inutil.
Interfețele funcționale
O interfață cu o metodă abstractă se numește o interfață funcțională. Pentru a marca interfața ca funcțională, se utilizează adnotarea @FunctionalInterface. Nu este obligatorie, dar utilizarea sa este considerată un bun limbaj de programare în Java 8. De asemenea, această adnotare ajută la evitarea adăugării accidentale a unor metode suplimentare.
Principalul avantaj al interfeței funcționale este că putem folosi expresii lambda pentru a crea o instanță și, în consecință, pentru a evita utilizarea unor implementări greoaie ale unei clase anonime.
Cel mai bun exemplu de interfață funcțională este interfața java.lang.Runnable cu o metodă abstractă r un ().
Și acum, să analizăm câteva recomandări privind utilizarea interfețelor funcționale:
Trimiteți-le prietenilor: