Formele de bază ale ființei

Formele de bază ale ființei

1.1 Natura naturii în ansamblu (ființa "primei naturi")
1.2 Existența lucrurilor și a proceselor produse de om ("a fi de a doua natură")






2.1 Ființa omului în lumea lucrurilor
2.2 În mod specific, ființa umană

3. Existența spiritului (ideal)

3.1 Ființa spirituală individualizată
3.2 Ființa spirituală obiectivă (extra-individuală)

4.1 Ființa individuală (ființa unui individ) în societate și în istorie
4.2 Existența societății

- structurile publice (familia, oamenii etc.)


Schema 1.
1.4 Mișcarea
Cel mai important atribut al materiei este mișcarea. În diferite perioade, filozofii au dezvoltat doctrina mișcării. Heraclitus a învățat că în lume nu există nimic fixat ("nu poți intra de două ori pe același râu").
Filozofi din secolele 17 și 18. singura formă de mișcare a fost considerată mișcare mecanică. adică în filosofie și în științele naturii, a dominat o viziune metafizică asupra mișcării. Esența sa constă în faptul că materia este înțeleasă ca o masă inertă mecanică. iar mișcarea este o forță activă venită din exterior.
Viziunea dialectică indică opusul: mișcarea este calea existenței materiei. Aceasta confirmă științele naturale. Fizica modernă dezvăluie continuitatea materiei și mișcării într-o formă cantitativă strictă. Una dintre consecințele teoriei speciale a relativității este legea interrelației dintre masă și energie: E = mc 2. care arată că orice obiect fizic are masă și energie în același timp.






Pentru ca materia să existe înseamnă a fi în mișcare. Una dintre principalele probleme filosofice ale mișcării este problema lipsei de mișcare a mișcării. Mișcarea nu poate dispărea, la fel cum nu poate fi creată din nimic. Ea merge de la o formă la alta. De exemplu, mișcarea mecanică trece la termică și la - chimică, electrică etc. De aceea mișcarea este absolut - în afara mișcării (formele sale), materia nu poate exista.
În același timp, mișcarea ca o schimbare neîncetată a materiei nu exclude momente de odihnă, stabilitate temporară, echilibru. Pacea este relativă.
Mișcarea ca proprietate universală a materiei se manifestă în forme calitativ diverse. Bogăția și diversitatea formelor de mișcare se datorează varietății de tipuri de materie.
Conform științei naturale moderne, toate formele de mișcare pot fi împărțite în trei clase: în natură, în natură neînsuflețită și în societate.
Clasificarea formelor de mișcare
Tabelul 2

Denumirea clasei mișcării

Tipurile de mișcări incluse în clasă

1. Mișcarea în natură neînsuflețită

1.1 Mișcarea particulelor și câmpurilor elementare (gravitație)
1.2 Propunerea atomilor și a moleculelor, care stau la baza proceselor chimice
1.3 Mișcarea corpurilor microscopice (căldură, sunet, cristalizare)
1.4 Propunerea în sistemele spațiale (planete, stele, galaxii)

2. Mișcarea în sălbăticie

2.1 Metabolism
2.2 Legături funcționale în organisme
2.3 Procese de reflectare a condițiilor externe
2.4 Relații introspecifice și interspecifice

3. Mișcarea în societate

3.1 Metode de producție
3.2 Conștiința umană
3.3 Formele multiple ale activităților oamenilor







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: