(Ilustrația lui Petrov-Vodkin "Mama")
Spunem la revedere mamelor
Cu mult înainte de termenul limită -
Chiar și în tinerețea noastră devreme,
Încă la ușa sa,
Când avem batiste, ciorapi
Ei își vor pune mâinile la fel,
Și noi, temându-ne de o întârziere,
Destinului desființat.
Separarea este și mai necondiționată
Pentru ei vine mai târziu,
Când vorbim despre voința filialei
Ne grăbim să le informăm prin poștă.
Și să le trimit cărți
Unele fete necunoscute,
Dintr-un suflet generos permitem
În absență, să-i iubească pe nora lor.
Și acolo - pentru nora - nepoții.
Și brusc el va fi numit o telegramă
Pentru ultima separare
Mama bunicii aia.
În margine, unde au fost scoși de margine,
Oriunde s-a așezat aproape, nu că orașul,
În nord, taiga este încuiată,
În toate era răceală și foame.
Dar mi-am amintit întotdeauna mama mea,
Un discurs mic va veni despre tot ceea ce a trecut,
Ca și cum nu ar vrea să moară acolo, -
Cimitirul a fost foarte nefericit.
În jurul pădurii, fără sfârșit și fără sfârșit,
Ceea ce vede ochiul este surd, nesociabil.
Și pe cimitir - nici un copac,
Nici tu, nici vitele.
Așa și așa, nu în ordine pământul săpat
Între vârfurile vechi de secole și păduchele de pluș,
Și cel puțin în cazul în care departe de locuințe,
Și apoi - mormintele imediat după cazarmă.
Și se văzuse unul pe altul într-un vis
Nu atât de mult o casă și o curte cu toate câmpurile,
Și dealul ăla din țara natală
Cu cruci sub birches curly.
O astfel de frumusețe și har,
În mare distanță, polenul drumului fumează,
- Trezește-te, trezește - Mama mi-a spus -
Și în spatele zidului se află un cimitir din Taiga.
Acum deasupra birchelor, deși nu și de aceia,
Ceea ce au visat după ce taiga era străin.
A ajuns să fie înregistrată în strâmtorare
Apartamentul etern este comun.
Și nici o ofensă. Și nu la fel.
Cu ce eternitate sabie este marcată de sus.
Și buclele de mesteacan - lungi
În lumea nr. Nu mai este nimic de vis.
Ca unelte gradinari încet
Deasupra găurii pregătite pentru copac:
Pe rădăcinile solului nu se adună o grămadă,
Pe o mână de măsură.
Ca și cum păsările sunt hrănite din mâini,
Se prăbușesc pentru măr.
Și vor trece prin cerc
După racleta cu lopată.
Dar, așa cum gravitatea -
Haide, haide fără pauză.
Abia au căzut primele com,
Și acum nu pot auzi căștile.
Ei comoara un minut,
Ei au o calificare diferită de foc:
Ca și cum sapa se grăbește,
Și nu-l îngropați pentru totdeauna.
Se grăbesc - între cele două termene în așteptare -
Nisip, putrefacție, piatră spartă
Ceva pentru a împinge într-o ciocnire,
Pentru al umple cu coroane.
Dar această abilitate nu este greșită, -
Justificați acest muncitor grăbit:
La urma urmei, sunteți gata să îi ajutați,
Deci, numai totul - chiar mai scurt.
"De unde ați primit acest cântec,
Mama, l-ai salvat pentru bătrânețe?
- În nici un caz - totul de acolo,
Unde a crescut mama mea.
Toată patria proprie
Partea Pridneprovsky,
Departe
Antichități rustice.
Acolo sa crezut că ea a spus la revedere
Pentru totdeauna cu mama mamei mele,
Dacă te-ai căsătorit
Fata de pe plajă este diferită.
Încălzitorul de apă,
Tipul este tânăr,
Du-mă la cealaltă parte,
Partidul - acasă.
La începutul tinereții, lacrimi,
Nu la acele lacrimi girlish,
Ca și alte transferuri
În viață, pentru a vedea că sa întâmplat.
Din țara țării sale natale
În depărtare este timpul să mergem.
Acolo râul curgea altul -
Mai larg decât Niprul nostru.
În acea parte a pădurii,
Winters durează mai mult și lute,
Chiar și zăpada a strigat mai dureros
Sub culmile saniei.
Dar a fost, să nu lăsați animalele de companie,
Cântecul din memorie este viu.
Au fost cei de pe marginea lumii
Cuvintele importate.
Încălzitorul de apă,
Tipul este tânăr,
du-mă de cealaltă parte,
Partidul - acasă.
Outlived - cu experiență,
Și cu cine este cererea?
Da, nu departe
Și ultimul transport.
Încălzitorul de apă,
Bătrânul are părul brun,
Mută-mă de cealaltă parte
Partidul - acasă.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: