Costul de producție este cheltuielile, banii cheltuiți, care trebuie făcuți pentru a crea bunurile. Pentru o întreprindere (firmă) ele acționează ca o plată pentru factorii de producție dobândiți. De la împărțirea costurilor la cele alternative și contabile urmează clasificarea costurilor explicite și implicite. Costurile explicite sunt determinate de valoarea cheltuielilor companiei pentru plata resurselor externe, adică resurse care nu sunt deținute de firmă. De exemplu, materiile prime, materialele, combustibilul, forța de muncă etc. Costurile implicite sunt determinate de costul resurselor interne, i. resursele aflate în proprietatea firmei. Un exemplu de costuri implicite pentru un antreprenor poate fi un salariu pe care l-ar putea primi prin munca pe cont propriu. Pentru proprietarul bunurilor de capital (mașini, echipamente, clădiri etc.), cheltuielile efectuate anterior pentru achiziția lor nu pot fi atribuite costurilor aparente ale perioadei actuale. Cu toate acestea, proprietarul suportă costuri implicite, deoarece ar putea să vândă această proprietate și să pună banii în bancă la un anumit procent sau să le închirieze unui terț și să primească venituri.
Cheltuielile implicite, care fac parte din costurile economice, ar trebui să fie luate în considerare întotdeauna în luarea deciziilor curente.
Costurile explicite sunt costuri alternative, care iau forma plăților în numerar către furnizorii de materii prime și produse intermediare.
Costurile explicite includ: salariile pentru lucrători; costuri de numerar pentru achiziționarea și închirierea de mașini, echipamente, clădiri, structuri; plata costurilor de transport; plăți comunale; plata pentru furnizorii de resurse materiale; plata serviciilor băncilor, societăților de asigurare
Costurile implicite sunt costurile alternative ale utilizării resurselor deținute de firma în sine, i. E. costurile neplătite. Costurile implicite pot fi reprezentate ca: plăți în numerar pe care o firmă le-ar putea primi dacă utilizează resursele sale mai profitabile; pentru proprietarul capitalului, costurile implicite sunt profitul pe care l-ar putea primi prin investirea capitalului său nu într-o anumită, ci într-o altă afacere (întreprindere)
Pe termen scurt, unele dintre resurse rămân neschimbate, în timp ce altele sunt modificate pentru a crește sau a reduce producția agregată. În conformitate cu aceasta, costurile economice ale perioadei pe termen scurt sunt împărțite în costuri fixe și variabile. Pe termen lung, această diviziune devine lipsită de sens, deoarece toate costurile se pot schimba (adică ele sunt variabile).
Costurile constante sunt costuri care nu depind de termenul scurt pe cât de mult o firmă produce produse. Ele reprezintă costurile factorilor constanți de producție.
Costurile permanente includ: plata dobânzilor la creditele bancare; cheltuieli de depreciere; plata dobânzilor pentru obligațiuni; salariul personalului de conducere; chirii; plăți de asigurare.
Costurile variabile sunt costuri care depind de volumul producției firmei. Acestea reprezintă costurile factorilor variabili ai producției firmei. Costurile variabile includ: salarii; costurile de transport; costurile de energie electrică; costurile materiilor prime și materialelor
Din grafic vedem că crește o linie ondulată care prezintă costuri variabile, cu o creștere a volumului producției.
Aceasta înseamnă că, pe măsura creșterii producției, creșterea costurilor variabile: în primul rând, acestea cresc proporțional cu variația producției (până la atingerea punctului); economisind apoi costurile variabile în producția de masă, iar rata de creștere a acestora scade (până la atingerea punctului); A treia perioadă, care reflectă modificarea costurilor variabile (care se deplasează spre dreapta punctului), se caracterizează printr-o creștere a costurilor variabile datorită încălcării dimensiunii optime a întreprinderii. Acest lucru este posibil datorită creșterii costurilor de transport ca urmare a creșterii volumului de materii prime importate, a volumului de produse finite care trebuie trimise la depozit.
Costuri generale (brute) - toate acestea sunt costurile la un moment dat, necesare pentru producerea unui anumit produs. Costurile totale (Cost total) reprezintă costurile totale ale firmei de a plăti pentru toți factorii de producție. Costurile cumulative depind de volumul de producție și sunt determinate de: cantitate; prețul de piață al resurselor utilizate. Relația dintre volumul producției și volumul costurilor agregate poate fi reprezentată în funcție de costuri:
care este o funcție inversă a funcției de producție.
Clasificarea costurilor totale. Costurile totale sunt împărțite în:
costuri fixe totale (TFC, cost fix total) - costurile totale ale firmei pentru toți factorii permanenți ai producției.
,
§ - prețurile factorilor constanți de producție;
§ - numărul de resurse permanente.
cost total variabil (cost total variabl) - costurile totale ale firmei pentru factorii variabili ai producției.
Cu ieșire zero (atunci când firma începe să producă sau a încetat deja să opereze) TVC = 0 și, prin urmare, costurile totale coincid cu costurile permanente totale.
Din punct de vedere grafic, raportul dintre costurile agregate, constante și variabile poate fi reprezentat, similar cu modul în care este prezentat în figură.
Trimiteți-le prietenilor: