Din adâncurile secolelor
Istoria limbii grecești antice a început odată cu invazia teritoriului viitoarei Hellas a triburilor balcanice. Sa intamplat intre secolele 21 si 17. BC. Ei au adus cu ei o așa-numită limbă proto-greacă, care va da puțin mai târziu începutul dialectelor miceneene din perioada clasică, apoi Koine (dialectul alexandrian) și forma modernă a grecilor. El a ieșit din Indo-Europene și în timpul nașterii, înflorirea și căderea marelui stat au suferit schimbări considerabile.
Dovezi scrise
Până la invazia Doriană a epocii bronzului, din secolele XVI-XI î.Hr. e. în Grecia și Creta au folosit limbajul micenian. Astăzi este considerată cea mai veche versiune a limbii grecești. Până în prezent, micenienii au supraviețuit sub formă de inscripții pe tablete de lut, descoperite pe insula Creta. Eșantioane unice de texte (în total aproximativ 6 mii) conțin în principal înregistrări de afaceri. În ciuda informațiilor aparent nesemnificative înregistrate în ele, plăcile au dezvăluit oamenilor de știință multe informații despre o epocă trecută.
Limba greacă veche din fiecare trib și-a dobândit propriile caracteristici. De-a lungul timpului, au existat mai multe dialecte, care sunt în mod tradițional unite în patru grupe:
est: aceasta include dialectele ionice și attic;
vest: dialectul dorian;
arcadă-cipriot sau sud-aheen;
Eolian sau nord-ah.
În epoca elenistică, care a început după cuceririle lui Alexandru cel Mare, pe baza dialectului attic, a venit Koine, limba greacă, care sa răspândit în întreaga Mediterană de Est. Ulterior, majoritatea dialectelor moderne vor crește din ea.
În Grecia, la acea vreme, existau mai multe centre culturale și fiecare a introdus propriile caracteristici în alfabet. Printre aceste variante locale, cele mai importante erau Milet și Chalcis. Primul va fi folosit ulterior în Bizanț. Acesta este Cyril și Metodiu, care vor sta la baza alfabetului slav. Varianta Chalcis a fost percepută de către romani. El este progenitorul alfabetului latin, care este încă folosit în toată Europa de Vest.
Vechea greacă azi
Motivul pentru a încuraja un număr mare de oameni astăzi să studieze limbajul "mort" al grecilor antice pare să fie neînchipuit. Și totuși, este. Pentru filologii care se ocupă de lingvistică comparativă și subiecte conexe, înțelegerea Greciei antice face parte din profesie. Același lucru se poate spune despre culturologi, filozofi și istorici. Pentru ei, limba greacă veche este limba numeroaselor surse originale. Desigur, toată această literatură poate fi citită și tradusă. Cu toate acestea, oricine a comparat cel puțin o dată versiunea originală și versiunea sa "adaptată" pentru versiunea în limba locală, știe cât de diferite sunt de obicei versiunile. Motivul diferențelor constă în viziunea asupra lumii, particularitățile istoriei și percepția popoarelor. Toate aceste nuanțe se reflectă în text, îl transformă și generează acele expresii foarte netranslatabile, plinătatea care poate fi înțeleasă numai după studierea limbii originale.
Ar fi de prisos să cunoaștem grecul antic și pentru arheologi și numismatici. Înțelegerea limbii facilitează întâlnirile și, în unele cazuri, ajută la identificarea rapidă a unui fals.
împrumut
Cuvintele grecesti din limba rusa se gasesc in numar mare. Adesea nici nu bănuiesc despre originea lor, ceea ce indică antichitatea și obișnuința. Numele Elena, Andrey, Tatyana și Fyodor au venit la noi din Grecia antică după adoptarea creștinismului. În vremuri de comerț puternic și alte legături cu elenii și bizantinii în limba triburilor slave, au apărut multe cuvinte noi. Dintre acestea puteți numi "clătite", "naviga", "oțet", "păpușă". Astăzi, aceste cuvinte și alte cuvinte similare sunt atât de familiare, încât este greu de crezut în originea lor străină.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: