Studiile științifice nu dezvăluie pe deplin la schimbări și a proceselor societății, în special în sfera economică, nu oferă o imagine detaliată a stării și dinamicii antreprenoriatului în Republica Kazahstan. Rămân proprietăți de capital economice prost înțeles că, în mod obiectiv care apar sub influența progresului științific și tehnologic în condiții de piață, cel mai deplin se dezvăluie în cadrul întreprinderii și în procesele de interacțiune a acestora în economiile în tranziție.
Dezvoltarea spiritului antreprenorial în Kazahstan, practica schimburilor comerciale și economice cu necesitatea urgentă de a determina statutul unui întreprinzător în economia perioadei de tranziție. Antreprenoriatul și profitul, ca principal motiv, joacă un rol important în economia de piață. Prin urmare, economiștii încearcă să determine ce este funcția antreprenoriatului, pentru a da explicații acestui fenomen. Este evident că antreprenorul este figura centrală în relațiile economice. În literatura economică, există o tendință de a da o definiție a unui antreprenor care să reflecte esența economică a acestui fenomen.
Din punct de vedere istoric, ideea că antreprenorul ca proprietar al întreprinderii. În centrul teoriei sale științifice este dorința de a privi antreprenorul din trei puncte de vedere: din punctul de vedere al moralității și al moralității; din poziții civile și de stat; din poziția economică. Antreprenor - proprietarul, în termeni de concepte moderne, active fixe, adică mijloace de producție. Scopul principal al activității antreprenoriale este obținerea de venituri antreprenoriale.
Dorința de a elimina aceste contradicții, de a facilita mișcarea înainte, de a construi o societate mai eficientă și mai productivă ne face să privim mai profund problemele legate de funcționarea antreprenorului și a capitalului antreprenorial ca motoare ale creșterii economice.
Situația "incertitudinii reale" este o altă chestiune în care nu sunt cunoscute nici probabilitățile, nici chiar un set complet de posibile rezultate, deoarece nu există un precedent. Această incertitudine, inerentă fiecărei întreprinderi capitaliste, nu poate fi asigurată. O astfel de incertitudine pentru o întreprindere capitalistă există în două domenii: domeniul de producție (cantitatea și calitatea produselor care pot fi obținute dintr-un anumit volum de resurse) și în domeniul nevoilor viitorului cumpărător.
În același timp, antreprenorul primește un "venit din contract" determinat de abilitățile sale antreprenoriale, dar profitul este doar reziduul venitului său total. Astfel, un antreprenor este o persoană care își asumă povara unei incertitudini reale și îi ușurează pe "furnizorii" săi. El este pe deplin responsabil pentru faptul că proprietarii de resurse vor primi prețul lor de piață, corectitudinea prognozei lor.
Pentru ca economia să iasă din traiectoria obișnuită și să-și schimbe dramatic propriii indicatori, trebuie să fie implementate așa-numitele "combinații noi", principalele tipuri fiind:
- producția de bunuri noi;
- aplicarea de noi modalități de producție și de utilizare comercială a beneficiilor existente;
- dezvoltarea de noi piețe;
- dezvoltarea de noi surse de materii prime;
- schimbarea structurii sectoriale: crearea (subminarea) monopolului.
Funcția inovativă a întreprinzătorului se deosebește clar de funcția capitalistului. Antreprenorii numesc entități economice a căror funcție este implementarea de noi combinații și care acționează ca element activ. Funcția economică a întreprinzătorului nu este constantă și se realizează numai până când noua combinație devine o rutină și nu este fixată permanent la un anumit transportator. Capitalul antreprenorial este derivat din funcția inovatoare a antreprenorului ca venit și profit. El consideră sursa acestui venit ca o poziție monopol temporară, care este dobândită de un antreprenor de succes. El consideră aici două tipuri de noi combinații. Primul este legat de îmbunătățirea producției bunului vechi, reducerea costurilor. Al doilea este legat de deschiderea de noi piețe. În ambele cazuri, procesul este împărțit în trei etape. În prima etapă, un antreprenor care a văzut posibilitatea unei noi combinații, își construiește producția și intră pe piață. Este evident că în această primă etapă nu va primi niciun venit rezidual, dar invers, va suporta costuri suplimentare. Recompensarea acestor costuri va începe numai în a doua etapă, când antreprenorul se va consolida pe piață și se va dovedi a fi monopolist (în primul caz, un mod mai ieftin de a face un bun, în al doilea, pentru producția sa ca atare). În acest stadiu, el va putea obține un venit monopol. În cele din urmă, în a treia etapă, industria este atrasă de concurenți, atrasi de venituri mari, iar monopolul temporar se încheie. Ca urmare, prețurile sunt reduse și din nou comparativ cu costurile, dar la un nivel diferit.
Lista surselor utilizate
Forumul Economic Internațional
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: