Schema marii schimbări vocale
Marea schimbare vocală (Great Vowel Shift) este o schimbare fonetică care a avut loc în limba engleză în secolele 14-16. Schimbarea a continuat o vreme în secolul al XVI-lea. răspândirea în afara zonelor centrale și portuare. Ca urmare, a avut loc o schimbare mare în pronunția vocalelor lungi.
Diferențele în pronunția vocalelor lungi sunt fundamentale în diferența dintre limba engleză modernă și limba engleză medie. Marea mișcare a vocalelor este un eveniment istoric care separă cele două limbi unul de celălalt. Înainte de schimbare, pronunțarea vocalelor era similară cu pronunția în latină. și fonetica limbii în sine a fost similară cu limba olandeză sau germană inferioară. După o mare schimbare, două vocale lungi au devenit difghine. iar celelalte cinci au început să sune diferit.
Mai jos sunt principalele modificări ale sunetelor. Sunetele vocale sunt indicate cu ajutorul alfabetului fonetic internațional.
- Sunetul / a: / sa transformat în [æː]. apoi în [ɛː] și [eː]. și în cele din urmă în limba engleză modernă transformat într-un diphthong [eɪ] (ca în cuvântul ma ke). Sunetul englezesc vechi sa transformat în [ɔː] în engleza medie, așa că limba engleză veche nu corespunde diffongului modern (eɪ).
- Sunetul / ɛː / a devenit [eː]. apoi sa transformat în [iː] (ca în cuvântul bea k). În câteva cuvinte, începând cu un grup de consoane, sunetul a devenit diferit - [eɪ] (ca în cuvântul brea k).
- Sunetul / eː / sa transformat în [iː] (ca în taxa t).
- Sunetul / iː / a devenit diphtong [ɪi]. care mai târziu a început să sune ca [əɪ]. și în cele din urmă a devenit un diphtong [aɪ] (ca în mi ce).
- Sunetul / ɔː / a devenit [oː]. apoi în secolul al XVIII-lea. acest sunet sa transformat în [oʊ] sau [əʊ] (ca în boa t).
- Sunetul / oː / sa transformat în [uː] (ca în boo t).
- Sunetul / uː / sa transformat într-un diphtong [uʊ]. apoi în [əʊ]. și a devenit un diphtong modern [aʊ] (ca în mou se) în secolul al XVIII-lea. După consonanța r și d, schimbarea nu a avut loc, și [uː] a rămas la fel ca în cuvintele roo m și droo p).
Aceasta înseamnă că cuvântul englezesc a fost pronunțat anterior cu o vocală, ca în tatăl cuvântului modern; vocala în picioare era un sunet lung; vocala la șoareci a fost lungă i. în cuvântul boot a fost o lungă o; și în cuvântul mouse-ul - o lungă u.
Marea mișcare a vocalelor nu a afectat deloc limbajul yola. originare din limba engleză medievală, care a fost rostită în cele 2 baroni ale județului irlandez Wexford până la mijlocul secolului al XIX-lea, în legătură cu care este considerată o limbă separată.
Termenul "mare schimbare de vocale" a fost propus de lingvistul danez Otto Espersen (1860-1943), care a început să investigheze acest fenomen.
Consecințele schimbării nu sunt în întregime ambigue, în dialectele regionale se pot găsi diferențe în pronunție. În limba engleză modernă, ortografia a rămas aproape de limba engleză și nu reflectă schimbările care au avut loc. În alte limbi germanice (germană, islandeză și olandeză), s-au înregistrat și unele schimbări în pronunție, dar nu la fel de mari ca în limba engleză.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: