Încă mai trăiești, bătrână doamnă?
Și eu sunt în viață. Salutări pentru tine, salutări!
Lasă-o să curgă peste coliba ta
În acea seară este o lumină insuportabilă.
Ei îmi scriu că voi, care sunteți îngrijorați,
Am descarcat multe despre mine,
Că deseori mergi pe drum
Într-un shashun vechi de modă veche.
Și tu, în seara, întuneric albastru închis
Adesea se vede același lucru:
E ca și cum cineva se va lupta cu o tavernă
Sadanul sub inima unui cuțit finlandez.
Nimic, dragă! Calmează-te.
Aceasta este doar o prostie dureroasă.
Nu atât de amar am băut,
Așa că, fără să te vadă, trebuie să mori.
Sunt la fel de blând ca mine
Și eu doar visez la asta,
Deci, cât mai curând posibil de dor de un rebel
Du-te înapoi la casa noastră joasă.
Mă voi întoarce când se vor întinde ramurile
În primăvară, grădina noastră albă.
Numai tu ești deja în zori
Nu vă treziți acum opt ani.
Nu vă treziți ce sa observat,
Nu vă faceți griji despre ceea ce nu sa întâmplat -
Prea devreme pierdere și oboseală
Pentru a mă experimenta în viață a rezultat.
Și nu mă învăța să mă rog. Nu!
Returul vechi nu mai este.
Doar tu esti ajutorul meu si bucuria,
Tu ești singura mea lumină inevitabilă.
Deci, uitați de anxietate,
Nu fi așa de trist pentru mine.
Nu merge atât de des pe drum
Într-un shashun vechi de modă veche.
O analiză a poemului "Scrisoarea către mamă" a lui Yesenin
O poezie emoționantă și curată, "O scrisoare din partea mamei", a fost scrisă de Yesenin în 1924. În acest timp, poetul avea deja faima largă, el era înconjurat de numeroși admiratori. Viața furtunoasă nu ia dat poetului ocazia de a-și vizita patria, în satul Konstantinovo. Cu toate acestea, Esenin sa întors întotdeauna la gândurile sale. Versurile lui Yesenin sunt impregnate cu motivele casei lor. După opt ani de absență, poetul încă mai găsește posibilitatea de a călători în satul său. În ajunul plecării sale, a scris lucrarea "Scrisoarea mamei".
Poezia începe cu un salut plin de bucurie.
Încă mai trăiești, bătrână doamnă?
Și eu sunt în viață. Salutări pentru tine, salutări!
După mulți ani de separare, întâlnirea nu a putut avea loc. Mama poetului este deja foarte veche, iar el însuși se poate despărți de viață cu caracterul său agitat. Yesenin primește informații despre starea mamei. Știe de fiu și din povestiri și zvonuri. Poetul înțelege că faima lui literară și faima nu contează pentru mama sa. O femeie țărănească a reprezentat viitorul fiului ei complet diferit: o viață familială calmă și o muncă simplă a satului. Activitatea poetică pentru ea este o ocupație inutilă, frivolă, pentru care fiul primește bani de la aceiași pârghii și perdanți. Și ce fericire pot fi în bani dacă merg pe concediu fără sfârșit și beau.
La Yesenin și în cercurile urbane exista o slavă nedreaptă, ca un huligan și un plictisitor. Cunoscut pentru ciocnirile sale frecvente cu autoritățile de aplicare a legii. Poetul înțelege ce dimensiune monstruoasă s-ar putea ajunge la aceste zvonuri, ajungând într-un sat îndepărtat prin zeci de oameni. Yesenin își imaginează amărui experiențele mamei, nopțile ei fără somn, în timpul cărora există o imagine teribilă a "cuțitului finlandez", îndreptată spre inima fiului ei iubit.
În poemul Yesenin încearcă să-și liniștească mama, spunând că "nu sunt o bețivă așa amară". Sufletul său, datorită amintirilor celei mai dragi persoane, a rămas la fel de curat și luminos. Poetul nu-și dă dreptul să moară fără să-și vadă mama. În acest apel, Yesenin se calmează. Cunoscând detaliile vieții sale, putem presupune cu încredere că poetul sa confruntat în mod repetat cu moartea. Un glonț sau un cuțit beat nu contează cu sentimentele unei persoane.
În final, Serghei Yesenin își imaginează o întâlnire fericită cu mama sa. El este copleșit de un val de sensibilitate față de casa lui natală. Poetul vrea să se întoarcă la situația obișnuită. El anticipează în prealabil durerea tăcută a întoarcerii. Poetul a devenit un adult, a suferit greutăți grave și lipsuri, mult "rămas" și "nu sa împlinit". Experiența acumulată nu-i va permite să se scufunde în atmosfera sa natală. Doar mama îi va da ocazia să se simtă din nou ca un copil. Ea este singura bucurie și speranță în viața fiului risipitor, "lumina inexplicabilă" în obscuritatea întunecată.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: