Latina aparține filialei italiene a familiei limbilor indo-europene. Se numește „latină» (LinguaLatina), deoarece a spus latini (Latini -Una din triburile Italiei antice), locuind o mică zonă de Latium (Latium), locație fluoropiridinium cu în cursul inferior al râului Tibru. Centrul acestei zone din anii VIII. BC. e. (În 753 se spune istoricilor antici) a devenit orașul Roma (Roma \, prin urmare, locuitorii din Latium se face referire la ei înșiși ca „Romani» (Romani). În partea de nord-vest a romanilor trăiau etrusci, oamenii de cultură antică și foarte dezvoltate. Pe relația dintre Romani și etrus- Cove aproape nici un punct de vedere istoric informații de încredere, o să-știți că un 616 509 ani. î.Hr. e., Roma a fost condus de regi etrusce. de aceea, în timpul unei perioade de la Roma a fost dependentă de vecinul său puternic și numai Ea devine o republică independentă în 5099. Etruscii . Impactul dezvoltării culturale a întregii Italia, în special în Roma, în limba latină a inclus multe cuvinte etrusce însuși etruscă este foarte diferită de latină ;. Numeroase inscripție etruscă BBC nu este decriptat până acum Alte limbi din Italia, este important-Șimi din care sunt ROSC. și Umbrian, sunt legate de limbile latine și au fost treptat înlăturate de el.
În dezvoltarea istorică limba latină a trecut mai multe etape (perioade):
1. Perioada latinului arhaic: de la primele monumente scrise păstrate la începutul primului secol. BC. e. Cele mai vechi monumente datează din secolul al VI-lea. BC. e. și există foarte puține dintre ele. Acesta este fragmentul unei inscripții sacre pe ruinele unei pietre negre (găsită în 1899 în timpul săpăturilor Forumului Roman); o inscripție pe așa-numita fibula din Prenueniană (cataramă de aur, găsită în 1871 în orașul Preneste, lângă Roma); o inscripție pe un vas de lut, cunoscut sub numele de inscripția lui Duenos. Numărul patrioților a crescut considerabil de la începutul secolului al III-lea. BC. e. Acest lucru se datorează creșterii puterii Romei, a cucerit cea mai mare parte a Italiei la vremea respectivă. Cucerirea orașelor grecești din sudul Italiei a dus la pătrunderea elementelor culturii și educației grecești în societatea Riemps, care au stimulat apariția operelor literare în limba latină. Începutul acestui proces a fost pus de un captiv grec, mai târziu un libertur, Libia Andronicus, care a tradus "Odiseea" lui Homer în latină. Din latină Auto-ing această perioadă, cunoaștem numele dramaturgului și scriitorul Gnaeus Neviya (conservate fragmente de comedii), poetul epic și dramaturgul lui Quintus Ennius (fragmente conservate din diferite lucrări);
cei mai mari reprezentanți ai perioadei arhaice în limba literară sunt comediografii; Titus Maccius Plautus (circa 254-circa 184 î.Hr.), din care au fost păstrate 20 de comedii și una în fragmente; Publius Terence Afrus (190-159 î.Hr.), de la care au ajuns toate cele șase comedii ale sale. În plus, de la mijlocul începutului secolului al II-lea. BC. e. Numeroase morminte și documente oficiale au coborât. Toate acestea oferă cel mai bogat material pentru studierea caracteristicilor caracteristice latine arhaice.
În majoritatea instituțiilor de învățământ superior din țara noastră, este studiată limba latină a acestei limbi latine clasice.
Perioada de formare și înflorirea clasice latine a fost asociat cu transformarea celei mai mari agenții rabovladel țări mediteraneene din Roma, supus vastele teritorii la vest și sud-estul Europei, Africa de Nord și Asia Mică. În provinciile de est ale romane suveranilor-TION (în Grecia, Asia Mică și coasta de nord a Africii), în cazul în care, la momentul cuceririi lor de către romani erau limba greacă răspândită și cultura greacă a fost foarte dezvoltate, limba latină nu a primit o distribuție mare. În caz contrar, situația era în Marea Mediterană de Vest.
Către sfârșitul secolului al II-lea. înainte și. e. Latină domină nu numai în întreaga Italia, ci ca o limbă oficială a statului-picior penetreaza romanii au cucerit zona Pirineilor-cerul Peninsula și sudul Franței astăzi, în cazul în care atunci era roman Gallia Narbonensis-Narbonne Galia jud. În rădăcina restului Galia (în general, este teritoriul Franței moderne, Belgia, Țările de Jos și parțial în Elveția) a finalizat elanii la sfârșitul anilor '50. I c. BC. e. ca rezultat al operațiunilor militare prelungite sub comanda lui Iulius Cezar. În toate aceste domenii s-a răspândi limba latină, și nu numai prin intermediul instituțiilor Offi-cial, ci și prin comuniunea populației locale pentru soldați romani, comercianți, coloniști. Acesta este felul în care are loc romanizarea provinciilor, adică poporul local dobândește limba latină și cultura romană. Romanizarea are loc în două moduri: de sus, în special prin deschiderea școlilor romane pentru copiii nobleței locale, unde au învățat limba latină literară; și de jos, prin comunicarea în direct cu vorbitorii limbii latine vorbite.
Latină în populară sa (colocvial) raznovidnos-TI-așa-numitele vulgar (în valoare populară) latyn- a fost limba-bază pentru noile limbi naționale, îmbinați-Mykh sub Roman numele (din latină. Romanus, „Roman“). Printre acestea se numără italian, stabilit pe teritoriul peninsulei, ca urmare a schimbărilor istorice din latină, limba franceză și provensal, dezvoltat în fosta Galia, spaniolă și portugheză, în Peninsula Iberică, pe teritoriul secreției retoromanskiy- a unei colonii romane (ca parte a curentului nord elvețian și -eastern Italia), română, pe teritoriul provinciei romane Dacia (prezent Ruma-TION), Moldova și altele.
Cu originea comună a limbajelor romanice între ele, există diferențe semnificative. Acest lucru se datorează faptului că limbajul Latini-lish pătruns pe teritoriul cucerit pentru neprezentări cât de multe secole, în timpul căreia el ca limbă-bază MULTIPLE să modifice și să intre în interacțiuni complexe cu limbi tribale locale și dialecte. O amprentă bine cunoscută asupra limbilor romane înrudite a impus și o diferență în soarta istorică a teritoriilor pe care s-au format timp îndelungat.
Simplitatea limbajelor romanice este cel mai clar trasată în vocabular, care poate fi observată în următoarele exemple:
Această comunitate poate fi urmărită, deși nu atât de distinct, în morfologie, mai ales în sistemul verbal. Moștenirea limbii latine se află și în limbile românești și în construcțiile infinitive.
Încercările romanilor de a subjuga triburile germane, care au fost întreprinse în mod repetat la începutul secolului I. BC. e. și eu. n. e. nu au avut succes, dar legăturile economice ale romilor cu germanii au existat de mult timp; au mers mai ales prin coloniile romane - garnizoane, situate de-a lungul Rinului și a Dunării. Aceasta a fost o reminiscență a, de exemplu, numele orașelor germane Kb1d (de la Lat. Colonia "decontare"), Koblenz (de la Lat. Confluentes, litere. "Drain-schiesya" -Koblents situat la confluența Moselle cu Rin), Re-gensburg (de la Lat Regina castra), Viena (de la Vindobona) și altele. origine latină-lea în limba germană modernă RETTICH (din lat. „root“ radix), Birne (din lat. Pinim „pere“), și altele. denumește-ghiduri produse agricole Roman, care au fost luate de-a lungul negustorii Rin romane, precum și termeni privind construcția caz st: Mauer (din latină murus „zid de piatră“, în contrast cu germanic Bagheta, literele „gard“ ...), Pforte (de la porta latină, „poarta“.), Fenster (din latină. fenestra "fereastră"), Strasse (din strava pavată latină stratavia) și multe altele.
Primele contacte ale romanilor și, în consecință, ale limbii latine cu populația britanică datează din 55-54. BC. e. când Cezar în timpul războaielor din Galia a făcut două campanii în Marea Britanie. Cu toate acestea, acestea erau expediții pe termen scurt care nu au avut consecințe grave. Marea Britanie a fost cucerită 100 de ani mai târziu, în anul 43 d.Hr. e. și a rămas sub domnia romanilor până în anul 407. Cele mai vechi urme de latină în Marea Britanie sunt numele, orașele cu componenta -Chester, -caster sau -castle de lat. castra militară castra și fortificația castellum, fbss - OTfossa "șanț", col (n) din colonia "settlement". Miercuri Manchester, Lancaster, Newcastle, Fossway, Fossbrook, Lincoln, Colchester.
Cucerirea Marii Britanii în secolele V-VI. triburi germanice, unghiurile, sașilor și a crescut numărul de iută împrumuturilor latine ale triburilor britanice achiziționate, din cauza cuvintelor deja percepute germani de romani relocarea lor in Marea Britanie. Miercuri Lat. vinum, germană. Wein, Eng. vin; Lat. stratata, germana. Strasse, eng.street; Lat. campus "câmp", germană. Kampf, ing. tabără.
Importanța limbii latine pentru formarea treptată și prelungită a noilor limbi occidentale este păstrată chiar și după căderea Imperiului Roman de Vest. Latina a continuat să fie limba statului, a științei și a școlii în regatul franc-feudal (format la sfârșitul secolului al V-lea), care a absorbit o mare parte a teritoriului Imperiului Roman de Vest; scrisă în limba latină, în special, „Istoria francilor“ Grigorie de Tours (540-594) - aproape singura sursă literară pentru istoria timpurie a francilor cal-poli, „Viața lui Carol cel Mare“ Ency lui - schimbator de Einhard. După Imperiul francilor sa prăbușit în 843 de state independente din Europa de Vest (Italia, Franța și Germania), în absența acestora, în decursul mai multor secole de limbi literare naționale forțate să recurgă la relațiile dintre ele. la ajutorul limbii latine. De-a lungul Evului Mediu și mai târziu limba latină a fost limba Bisericii Catolice, care a început cu scriitorii creștini deja menționați ai imperiului târziu.
Rolul exclusiv al clasice latine în epoca de vârstă DECLARAȚII (secolele XIV-XVI.), Atunci când umaniștii care erau reprezentanții pro-sive • fluxul în cultura din Europa de Vest timpurie, a arătat un interes imens în antichitate și când scriitorii folosesc limba latină, a căutat să imite modele antice , în special limba Cicero. De exemplu, este suficient să se numească, care a scris în limba latină, Thomas Mo ra (1478- 1535) în Anglia, Erasmus din Rotterdam-cer (1466 - 1536) - în Țările de Jos, Tommaso Campanella (1568-1639) -in Italia.
La acea vreme, limba latină a devenit cel mai important mijloc al comunicării culturale și științifice internaționale.
Răspândirea limbii latine de secole a provocat necesitatea unui studiu aprofundat al acesteia în școli, au fost elaborate dicționare, au fost publicate traducerile; a contribuit, de asemenea, la pătrunderea vocabularului latin corespunzător în noile limbi occidentale. De exemplu, cuvintele latine din domeniul educației și școlar - magistru "mentor", "profesor", scoala "scoala", tabula "board" - au intrat în limbile moderne de viață sub forma de engleză. master, școală, masă și germană. Meister, Schule, Tafel. Originea latină a lui. schreiben, Schrift (de la scriitor "scrie", scriptum "scris-in"). În limba engleză, vocabularul latin a avut o influență semnificativă și prin intermediul francezilor ca rezultat al cuceririi Angliei în a doua jumătate a secolului al unsprezecelea. Normanii francezi. Miercuri Eng. nobil, victorie, artă, culoare. nobilis, victoria, ars, culoare. Multe împrumuturi au fost făcute în limba engleză în timpul Renașterii și direct din latină.
Până în secolul al XVIII-lea. Limba latină a rămas limba diplomației și limba internațională a științei. În special, în compoziția latină, de in este primul document în istoria Tratatului relație celebru ruso-chinez de Nerchinsk în 1689, în limba latină, a scris eseuri lor filosof olandez Spinoza (1632- 1677), un englez om de știință JH v w t o n (1643 - 1727), MV Lomonosov (1711-1765) și mulți alții.
A existat o perioadă în viața culturală a Europei, când fără cunoașterea limbii latine era imposibilă obținerea unei educații.
În prezent, valoarea limbii latine este, desigur, nu atât de mare, dar joacă un rol foarte important în sistemul de educație umanistă.
Limba latină, așa cum sa spus, este necesar, în studiul limbilor romanice moderne, ca istoria acestor limbi, multe fenomene fonetice și gramaticale, în special Lek Shiki poate fi înțeleasă numai pe baza cunoașterii limbii latine. Ska zannoe, deși într-o măsură mai mică, se aplică celor care studiază limbile germanice (engleză, germană), privind sistemul gramatical și mai ales lexical al limbii latine, care ca un impact ochi-o cameră mare. Limba latină și filolog-rusistul vor ajuta, fără îndoială, căci numai el poate explica diferența de semnificație și ortografie a unor astfel de cuvinte, de exemplu, "companie" și "campanie"; ortografie a cuvintelor cu așa-numitele vocale "neverificabile", cum ar fi "pesimist", "optimist"; prezența unei rădăcini, dar în trei versiuni în cuvintele "fapt", "defect", "deficit" etc.
Limba latină este cu siguranță necesară pentru un istoric, pe lângă faptul că nu numai un specialist în istoria antică, care este de la sine înțeles, ci și studierea apogeului Evului Mediu, toate documentele cărora sunt scrise în limba latină.
Nu se poate face fără studiul limbii latine și avocatul, ca legea romană a devenit baza de drept european occidental contemporan și, prin bizantină, a avut un impact asupra cele mai vechi surse de drept rus (tratatele rusești cu grecii, adevărul rus).
Nu există nicio îndoială că este necesar să se studieze limba latină în institutele medicale și veterinare, la facultățile biologice și naturale ale universităților.
În concluzie, trebuie remarcat faptul că limba latină, împreună cu greaca antică, servesc acum ca sursă pentru formarea terminologiei socio-politice și științifice internaționale.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: