Inconștiența ca sursă (lectură a lui Harmsa)

Cartea ia următoarele abrevieri:

Harms Daniil. Zbor spre Cer / Comp. AA Alexandrova. L. Sov. scriitorul, 1988 - PVN.

Zabolotsky Nikolay. Coloane și poezii. Poezii / comp. NN Zabolotsky. M. Khudlit, 1989 - Zabolotsky.







Sa întâmplat că la începutul anilor 90 am scris o carte despre intertextualitate - "Memoria tireziei". Intertextualitatea în acest moment a fost aproape cuvântul cheie pentru multe studii filologice din Rusia, orientate din ce în ce mai mult către găsirea de citate și subtexte ascunse. În „În memoria Tiresias“ Am încercat într-o anumită măsură, pentru a înțelege practica filologică, devine auto-suficient și într-o măsură mai mică, din păcate, se potrivește în orice fel a fost o reflecție teoretică. Am încercat să demonstrez că citatele devin astfel și încep să apeleze la domeniul intertextual, în special în cazul în care sensul textului nu poate fi explicat din interiorul acestuia. Se pare tentant pentru a arăta că unele dintre textele avangardiste „întunecate“, declarând în mod conștient rupe cu tradiția anterioară, de fapt, sunt prin excelență intertextuale.

În contextul acestei lucrări am devenit pentru prima oară interesată de Harms nu ca cititor, ci ca cercetător. "Cazurile" Harms, spre deosebire de majoritatea textelor clasice de avangardă, sunt scrise cu cea mai mare claritate. Poveștile sale scurte - anecdote păreau simple și nu făcuseră deloc contextualizare pentru înțelegerea lor. În același timp, ceva în ele era misterios. Harms mi-a apărut ca un astfel de scriitor, căruia intertextualitatea este în mare parte inaplicabilă. Subtexturile și citările au dat puțin de înțeles. Desigur, s-ar putea încerca să găsim literaturi







de textele în care unele dintre bătrîna a căzut de la ferestre, și chiar încearcă să dovedească faptul că Harms lor parodiat, dar intuitiv era clar că o astfel de căutare nu va funcționa pentru o înțelegere mai clară a Kharms miniatură.

După finalizarea cărții despre intertextualitate, sfera intereselor mele sa mutat spre studierea corporealității în textele literare. Ultima mea carte - „The Demon și Labirintul“ - a fost în mare parte axat pe fenomenul de „diagrame“ - care este, de astfel de mărci, în care este suprimată de referință și care se referă în principal la dinamica puterii, fixate în deformările corporale. Diagramele mă interesau ca niște semne "inferioare" care nu se încadrau în sistemul semiotic clasic. Din nou, umbra invizibilă Harms a fost prezentă în munca mea. Corpul, deformările corporale nu au jucat un rol semnificativ în scrierile sale. Cu toate acestea, cu organele de Kharms apar adesea lucruri inimaginabile - acestea sunt transformate dincolo de recunoaștere, dezmembrat, ucis într-un mod mai ciudat. Dar se întâmplă ca și cum nu le-ar fi aplicat forța. Originalitatea Harms în contextul acestei probleme rezidă în faptul că el ca și în cazul în care nu au existat corpuri, au fost numele și urmărite dispariția corpului motiv, cu consistență extraordinară.







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: