Fragmentul textului lucrării
nivelul de troponină I indică deteriorarea miocardului.
O problemă importantă este încă standardizarea insuficientă a diagnosticului pentru determinarea conținutului de cTnI. Atunci când se compară diagnosticul de la diferiți producători, valorile considerate a fi ridicate diferă foarte mult. Motivul pentru aceasta este că CTN I, atât în țesutul necrotic al miocardului, cât și în ser, este expus la proteaze care scind resturile de aminoacizi de la ambele terminale C și N ale lanțului polipeptidic. Pentru o lungă perioadă de timp, s-a crezut că primele 32 de resturi de aminoacizi de la N-terminal reprezintă situsul optim (epitop) optim pentru interacțiunea cu anticorpii. Cu toate acestea, sa arătat mai târziu că această zonă este, de asemenea, supusă proteolizei și diagnosticului utilizând anticorpi specifici acestui situs, doar o parte a troponinei cardiace care circulă în serul de sânge este detectată. În ultimii ani, regiunea cea mai stabilă este considerată a fi localizată între resturile de aminoacizi de la 30 la 110.
Cu toate acestea, în ciuda faptului că epitopul optim este cunoscut, diferența în gradul de sensibilitate între diagnosticul pentru determinarea cTn I, creată de diferiți producători, este încă păstrată.
Comitetul de experți al OMS a constatat că pentru diagnosticarea infarctului miocardic acut este suficient să se înregistreze o singură creștere semnificativă din punct de vedere diagnostice a nivelului de troponină în primele 24 de ore de la apariția simptomelor. Această definiție este considerată a crește semnificativ numărul de infarcturi miocardice diagnosticate.
Au fost identificate trei niveluri de diagnosticare ale troponinei I (TnI):
· Nivel de definire inferioară (nivelul depășește percentila 99 din grupul de control de referință al persoanelor sănătoase);
· Nivelul optim de detectare (cele două limite superioare ale normei);
· Nivelul superior al definiției (cele trei limite superioare ale normei).
Nivelul superior a fost stabilit pe baza studiilor anterioare care au implicat un număr mic de pacienți cu infarct miocardic Q pozitiv și la acești pacienți a fost identificat un infarct miocardic mare. Astfel, la determinarea infarctului miocardic pe baza nivelului superior al troponinei I, valoarea diagnostică a troponinei crește, dar specificitatea scade. Dimpotrivă, nivelul scăzut al fiabilității diagnostice a troponinei I oferă o sensibilitate foarte ridicată, dar specificitatea scade. Kontos a remarcat că, cu un nivel optim de fiabilitate de diagnosticare a troponinei I, atingem specificitatea optimă, cu o reducere a numărului de rezultate false pozitive, iar sensibilitatea nu scade.
Au fost trase concluzii: alegerea unui nivel semnificativ de diagnostic al troponinei I determină semnificativ numărul pacienților cu afecțiuni acute
Materiale conexe
Informații despre locuri de muncă
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: