American English este o versiune lingvistică a limbii engleze, adoptată de standardul național în Statele Unite. Coloniștii (mai ales engleza) au adus limba lor maternă în America de Nord în secolele 17 și 18, după care, sub influența diverșilor factori externi și interni, o serie întreagă de trăsături specifice au apărut la toate nivelurile lingvistice. În SUA, engleza americană este nativă la 80% din populația țării și are o serie de proprietăți în domeniul ortografiei, gramaticii, vocabularului fixat în sistemul educațional și în mass-media.
Până la începutul anului pe scară largă de reinstalare a colonizării britanice din America de Nord, este deja acasa, la un număr mare de oameni indieni - purtători ai unui număr foarte mare de limbi indigene. În plus, în unele locuri au format deja un grup semnificativ de oameni și soobschnostey romanoyazychnyh cu nativ spaniolă și într-o măsură mai mică franceză. Primele grupuri de vorbitori de limba engleză semnificative a sosit în SUA în secolul al XVII-lea la începutul și au continuat să domine fluxul de migrație până la începutul Războiului de Independență din 1776, anul de 2,8 milioane de americani majoritatea absolută (82% alb) au fost engleza-protestanți. În plus, SUA a ajuns inițial un număr apreciabil de alte limbi, în principal germanice, dintre care cele mai distinse olandeză, germană, suedeză, norvegiană și celtice limbi: irlandeză, galeză, scoțiană. Proximitatea limba germană în engleză, precum și creșterea popoarele celtice bilingvism, dintre care majoritatea au fost deja sub autoritatea Coroanei Britanice, a dus la asimilarea rapidă a migranților, dar limbile lor au influențat unele dintre tendințele în limba engleză.
În plus față de influența limbă străină, un factor important este cadrul cronologic al formării versiunilor lingvistice ale limbii în Statele Unite: baza acesteia în perioada colonială, a servit ca sudul Marii Britanii în timpul secolelor XVII-XVIII. După independență, în absența mass-media, au avut schimbări loc în limba țării-mamă, în XIX - secolele XX (de exemplu, pierderea r retroflex), ca regulă, nu sunt reflectate în discursul Statele Unite, fonologie și vocabularul care sunt încă purtate natura arhaică.
Diferențele dintre cele două variante ale limbii engleze sunt evidențiate nu numai în fonetică și în vocabular, ci și în structura gramaticală. De exemplu, vorbind despre evenimente recente, sau folosind cuvintele deja, tocmai și totuși, engleza britanică cere actualul perfect. Cei care vorbesc engleza americană în aceste cazuri folosesc cea mai mare parte trecutul trecut, deși ambele variante în limba engleză sunt considerate corecte ("tocmai am ajuns acasă" / "tocmai am ajuns acasă." "Am mâncat deja". mâncat ").
Cu toate acestea, versiunile britanic și american ale limbii engleze au mai multe asemănări decât diferențele. Prin urmare, dacă aveți o bună conducere a opțiunii britanice și vă duceți în America, nu aveți nimic de îngrijorat, veți fi totuși înțeles. Desigur, nu va exista o barieră între americani și tine, dar ei nu te vor considera a ta.
Deci, ce opțiune de limbă ar trebui să fie predată - britanic sau american? Totul depinde de ce aveți nevoie de o limbă străină. Dacă doriți să mergeți în America (pentru studii sau pentru muncă), atunci sunteți cel mai bine tratat cu engleza americană.
Solicitați cursuri
Vino: 248000, orașul Kaluga, ul. Suvorova 121, biroul 415
Vino: 249030, Obninsk, Avenue Lenin 126 A, birou 5
Veniți: 300012, Tula, Ave Lenin 77, biroul 415
Vino: 603000, Nižni Novgorod, ul. Belinskogo 32, birou 202
Vă mulțumim pentru feedback, comentarii și sugestii:
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: