Mai intai am decis sa scriu cum imi imbunatatesc olandezii. Dar, mărturisesc, a fost dus de preistorie. Prin urmare, am redenumit postul în "Cum am învățat limba olandeză". Continuarea, desigur, va fi.
Voi începe din afară, cu o mică introducere ... Adevărat, mă tem că se va întinde la întreg post. Păi, nu-mi pasă!
Din anumite motive, m-am simțit imediat. Probabil pentru că îmi place să învăț ceva nou. Deși soțul meu a fost surprins - de ce? Nu-mi amintesc absolut cum am intrat în cursurile de limba olandeză la James Boswell Instituut (cum a fost numit atunci) la Universitatea din Utrecht. Vom considera că am avut doar noroc. Lucru dublu. A fost acolo unde am întâlnit două fete care au devenit cei mai buni prieteni mei.
Cursurile au fost destinate viitorilor elevi, dar au luat-o pe toți veniții. Au zburat într-un ban. Dar ne-au învățat de fapt acolo. Și au învățat, în general, nu rău. Desigur, ca și în alte părți, totul depinde de profesor. Mai presus de toate, îmi amintesc de profesor, fost profesor de limba germană, care a explicat gramatica în cel mai frumos mod. După cum se spune, este strict, dar este corect. Ar putea cere un raport privind temele de lucru nefinalizate. Ordnung und Deutlichkeit! Fell off-otzhalsya!
În timpul sărbătorilor din școala primară, unde mergea fiul meu de trei ani, trebuia să-l iau cu mine la clasă :) Nanny mi-a găsit imposibil să aflu totul. S-a așezat cu mine la birou, a atras, uneori a introdus cuvântul său greu :) și a îngropat în mod normal capul în poala mea. Ceea ce a cauzat toată sensibilitatea. Eu, crescut în tradițiile sovietice, nu m-am simțit mamă, ci un snide :)
În termen de 7 luni în total, inclusiv vacanță și sărituri prin două grupuri, am terminat cu succes aceste cursuri. Din nou, din proprie inițiativă, am decis să iau examenul de stat. De ce, nu știu. Probabil pentru a mă asigura că pot. După absolvirea examenului NT2-2 (Nederlands als tweede taal / olandeză ca a doua limbă). un străin primește ocazia de a studia la institute locale și universități din olandeză. L-am predat imediat. Nu părea deosebit de dificil pentru mine. Și, din câte îmi amintesc, eram foarte mulțumit de mine :) :) Da, și alții au fost convinși că vorbesc bine, mai ales dacă mă gândesc că nu sunt nimic în țară.
Foarte repede am găsit un loc de muncă în specialitatea mea - în departamentul de finanțe al unei mari companii de asigurări. La lucru, eram la început într-o stupoare - absolut nu înțelegeam ce spune unul dintre angajați. Am fost obligat să întreb de mai multe ori. Deși a repetat cu răbdare, nu l-am înțeles mai bine. Acasă a plâns din cauza disperării. Puțin mai târziu mi sa explicat că a vorbit într-un dialect. Acum înțeleg diferite dialecte locale (și există o mulțime de ele!) În general, nu rău.
Anul trecut, la aniversarea unui coleg, ea a vorbit un meci în dialectul din Brabant, țesut în jurul cuvintelor pe care le folosește adesea. Oamenii au strigat :) pentru râs. La propriu. Au cerut un bis. Încercat după mine să arat și aniversarea unui alt coleg. Dar am răspuns cu mândrie că spectacolul a fost o singură dată (pentru prima și ultima oară în teatrul nostru :). permiteți-le să se înscrie în anale și să le transmită orală către următoarea generație de angajați.
Sunt distras ...
În postul meu actual există un prieten cu care inițial am avut și probleme. Înțeleg că difuzează, dar prin cuvânt. Dialectul este puțin probabil, cu auzul, sunt bine. M-am relaxat numai după ce colegul meu olandez mi-a plâns că nu înțelege întotdeauna ce spune el :) Mumble pentru el însuși. Adevărul este acum că am învățat să mă descurc. Poate că singurul dintre toți colegii îl pot spune într-un ton comandant: "Janssen! Goed artikuleren! "(Janssen! (Numele lui este) Articulate bine!) Și imediat începe să încerce :)
Ei bine, vocabularul ulterior a fost elaborat destul de simplu - am ascultat cu atenție ceea ce au spus colegii mei, am scris cuvinte și expresii pentru ei și le-am aplicat.
Cel mai optimist pentru mine personal a fost scrierea expresiilor și a cuvintelor ascultate. Asa ca imi amintesc mai bine. În general, este ciudat. Întotdeauna am crezut că memoria mea vizuală este bine dezvoltată.
Și cum ai învățat limba? Ce metode au fost cele mai eficiente?
Nu pot spune că ebraicul a fost dat cu ușurință. Nu am talent pentru limbi, deși toată lumea în jurul meu și cred că este invers. Principala dificultate a fost și este - în Israel, prea mult rusă în jur. Ie nu este necesar doar să învățați în mod corespunzător, ci și să vă forțați să vă abateți de la întreaga comunitate rusofonă. Nu știu, poate că acum există cursuri de internet. Dar "generația" noastră de imigranți nu avea unde să învețe bine ebraică. Deci totul depindea de ingeniozitatea personala. Apropo, am citit ziarul cu scopul educațional, trecând treptat de la ziare la "oameni" la ziare pentru "elite". Și ma ajutat foarte mult.
Da, Len, ai specificitatea ta acolo. Și, având în vedere numărul mare de vorbitori în limba rusă (se pare, 1/5?), Cred că nu toată lumea simte / vede nevoia de a învăța ebraică. Sau mă înșel?
Nu te înșeli. Dar mai mult decât toate, profită. Problemă în nivelul cunoștințelor. În opinia mea, cel puțin jumătate dintre cei care au ajuns în vîrstă de lucru pentru adulți nu cunosc foarte bine evreii, pot citi doar fraze simple și scriu ca prim-elev. Statul este, de asemenea, vina pentru acest lucru, dar aceasta este o poveste lungă.
Foarte mulți dintre "compatrioții mei dușmani" sunt doar siguri că toți trebuie să știe ruși. În general, afacerea a făcut-o - traduce clienții de materiale și servicii în limba rusă, își personalizează acțiunile cu discount pentru fostele sărbători sovietice etc. Politicienii învață câteva fraze și amintesc de "rădăcini". Doar sistemul de stat este ferm ...
Deși acum vin cu o viziune diferită a limbilor și sunt gata moral să învețe ebraică.
Dar fiecare turist vorbitor de limbă rusă nu ne vom găsi niciodată fără răspuns în limba rusă, oriunde sa dovedit a fi. "Nashi" este pretutindeni și, chiar dacă este deja a doua generație, pentru care limba ebraică este limba lor maternă, ei vor ajuta întotdeauna și vor explica în limba rusă.
Din anumite motive, m-am gândit că fiecare nou-venit în Israel trebuia să meargă la un ulpan (nota: școala ebraică). Nu? Și statul pe cineva se dovedește a fi extrem - începe primul proces, în speranța de responsabilitate a oamenilor și poate. Apoi începe să-i grăbească. În Olanda, o situație similară. Pentru cei care au ajuns să muncească din greu în anii 60-70 ai secolului trecut, turcii și marocanii din satele îndepărtate nu au prezentat nici o cerere. Chiar și după ce li sa permis să-și aducă familiile și le-a permis să obțină cetățenia. Ca rezultat, avem ceea ce avem. Acești oameni, acum vârstnici, nu pot merge chiar la medic fără copii. Apropo, a fost un excelent film german despre acest subiect, o comedie. Aici este doar numele pe care nu-l amintesc. Dar a arătat totul că era foarte adevărat.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: