Nu poți plăti salariul, deci nu ai niciun motiv. Ordinea este supusă anulării.
Angajatorul este obligat să emită un contract de muncă cu angajatul, în scris, în termen de cel mult trei zile de la data admiterii efective a angajatului la locul de muncă (Partea 2, articolul 67 din LC RF).
Normele de determinare a începutului îndeplinirii în practică a îndatoririlor salariatului încredințate de acesta prin contractul de muncă care a intrat în vigoare sunt stabilite la art. 2 și 3 al art. 61 din Cod. Angajatul este obligat să înceapă să îndeplinească obligațiile de muncă din ziua stabilită de contractul de muncă. În cazul în care contractul de muncă nu stabilește în mod explicit data începerii activității (indiferent de motive), salariatul trebuie să înceapă activitatea din ziua următoare datei efective a contractului.
Data la care angajatul este obligat să înceapă să-și îndeplinească obligațiile de muncă trebuie să fie stabilit printr-un contract de muncă. Pe baza contractului de muncă încheiat, se emite ordinul (angajarea) angajatorului privind angajarea. Se consideră că un angajat este recrutat de la data specificată în ordin, care trebuie să corespundă datei de începere a activității stipulate în contractul de muncă.
În cazul în care părțile la contractul de muncă nu sunt de acord cu data începerii activității, se aplică regula obligatorie - "salariatul trebuie să înceapă să lucreze în următoarea zi lucrătoare după intrarea în vigoare a contractului de muncă".
Dacă angajatul nu a început să muncească în termenul stabilit fără motive întemeiate în termen de o săptămână, contractul de muncă este anulat. Această regulă stabilește partea 4 din art. 61 din Cod pentru prima dată. Anularea unui contract de muncă înseamnă practic că un astfel de contract este recunoscut ca inexistent și nu are consecințe juridice asupra părților de la data încheierii acestuia. Prin "termenul limită" se înțelege ziua începerii activității, determinată de regulile din părțile 2 și 3 ale art. 61, prezentate mai sus. Cursul perioadei săptămânale prevăzut în partea 4 a art. 61 din Cod, începe cu ziua începerii anticipate a muncii.
Combinația de cuvinte "nu a început să lucreze" utilizată în norma luată în considerare presupune nu numai absența unui angajat în timpul orelor de lucru la locul de muncă. Un angajat poate fi la serviciu, dar nu poate să-și exercite atribuțiile.
Faptul neîndeplinirea de către angajat a atribuțiilor sale de muncă în termen de o săptămână de la data prevăzută pentru începerea muncii poate fi atestată prin întocmirea unui act adecvat. În cazul în care angajatul nu furnizează dovada unor motive valabile pentru neîndeplinirea sarcinilor sale în această perioadă, atunci pe baza acestui act este posibilă emiterea unei ordonanțe a angajatorului care anulează ordinul emis anterior pentru a permite angajatului respectiv să muncească.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: