Citiți prima căsătorie, apoi pat - Jeffrey Sabrina - Pagina 1

După ce a citit, Charlotte a rupt scrisoarea. Ce este bine să scrii dacă fiecare mesaj este returnat nedeschis?

Și totuși, cum putea să o lase într-o perioadă atât de dificilă? A devenit parte integrantă a școlii cu paisprezece ani în urmă. Cu toate acestea, fără el nu ar exista nici o școală. Și Charlotte ar purta în continuare existența sumbră a unui simplu profesor în Chelsea, visând la propria școală cu reguli și orare stabilite de ea însăși.







Și acum, domnul Pritchard, vecinul ei nebun, era pe punctul de a-și distruge urmașii. Se zvonea că intenționa să vândă Rockhurst, un loc adiacent școlii lui Charlotte, proprietarului pistei de curse din Yorkshire. Charlotte și-a imaginat cu groază cum gazonul din fața școlii a fost depășit de bărbați nepoliticoși, făcând pariuri și lipind de fete.

Numărul fetelor a scăzut deja din cauza scandalurilor care au izbucnit anul trecut în școală. Și dacă se confirmă zvonurile despre vânzarea site-ului vecin, acesta va deveni destul de strâns.

Deci, Charlotte va trebui să lupte. Acum câteva luni, când Rockhurst a fost aproape vândută, a reușit să frustreze planurile domnului Pritchard cu prietenii. Chiar acum pot să se adreseze departamentului de licență sau ...

- Îmi cer scuze, doamnă.

Charlotte ridică privirea și-l văzu pe valet în picioare pe ușă.

- Domnul Kirkwood este cu tine.

Inima lui Charlotte a sărit și a lovit cu disperare. David? Aici? Nu, nu poate fi. Ce-ar putea să-l aducă aici, după ce soția sa, fosta școală, a murit?

Charlotte și-a ascuns mâinile tremurânde sub masă - departe de ochii unui servitor foarte priceput.

- Sunteți sigur că este Lord Kirkwood?

- Cel căsătorit cu domnișoara Sarah Lynley, nu-i așa?

- Nu a menționat scopul vizitei sale?

"Am întrebat, dar el a spus că vrea să vorbească cu dumneavoastră față în față". Terence, care se ridică întotdeauna în interesul amantei, își trase brațele peste pieptul larg. "Am relatat că într-o școală de femei nu poate fi vorba în privat."

Buzele valetului s-au răsturnat.

"Și el a răspuns că nu intenționează să renunțe la obiceiurile sale în favoarea celor lipsiți de bătaie".

Charlotte râde forțat.

"Se pare că are într-adevăr ceva de spus." În plus, remarca lui este foarte adevărată.

Perplexitatea se înălța în ochii lui Terence.

- Deci îl cunoști? Nu-mi amintesc că era aici. Chiar și după moartea domnișoarei Lynley.

"Domnul Norcourt ne-a prezentat."

Ea a exagerat și, în același timp, a încercat să ascundă cât de apropiată era lui David Masters, Viscount Kirkwood.







Charlotte a avut noroc că, în timpul întâlnirilor rare, el sa purtat cu ea politicos. Nu ar fi dat vina pe viscount, chiar dacă sa întors de la ea sau a refuzat să vorbească cu ea. Charlotte merita un astfel de tratament pentru faptul că acum mulți ani a fost foarte rău pentru el și familia sa.

Îi era frică că exact așa va face viscount-ul când o mie de luni în urmă, Sarah a venit la înmormântare. Știind cât de neplăcută ar fi fost prezența ei, Charlotte a simțit că este datoria ei să conducă fostul elev în ultima sa călătorie.

El și David s-au întâlnit pentru scurt timp, iar Charlotte a fost mult surprinsă de căldura vocii viscountului, care, după logica lucrurilor, urma să o disprețuiască. Este ciudat, pentru că ea sa încruntat de fiecare dată când își amintea de vara aceea, când David a eșuat.

În cazul ăsta, ce-a adus aici? Charlotte nu și-a putut imagina o situație mai ciudată. De-a lungul tuturor acestor ani, ei nu au rămas niciodată cu David față în față, niciodată nu și-au amintit cum a acționat cu el.

"Să-l trimit?" Întrebat Terence. Oferta a fost incredibil de seducătoare, iar Charlotte aproape a cedat ispitei. S-a întâmplat să se întâmple ceva extraordinar, deoarece Viscount-ul a decis să facă o vizită la o femeie atât de grav tratată în trecut.

- Nu. Petreceți-l aici.

Când ușa sa închis în urma Terence, Charlotte se uită repede în oglindă: păr roșu nu prea vâlvoi și fața nu prea palid. Poate că e proastă, dar Charlotte a vrut să apară în fața Viscountului în cel mai bun mod posibil. Ea abia a avut timp pentru a netezi fusta și pinch mine obrajii pentru a le face să roșească atunci când un om a intrat în cameră, care aproape sa căsătorit mulți ani în urmă.

Zâmbind prin Forță, Charlotte sa dus să o cunoască.

- Lord Kirkwood. E bine să te văd din nou.

În ochii viscount pentru un moment, un foc a izbucnit.

- Charlotte. - Luând mâna femeii în el, îi atinge ușor buzele.

"Charlotte ..." Nu "doamna Harris", ci "Charlotte". Numele a fost rostit cu aceeași voce joasă și jalnică, din care inima celor optsprezece Charlotte a sărit și a murit în piept.

Acest lucru a fost evidențiat de părul cenușiu din templele lui David, iar faldurile frunții lui au tăiat prin el. În cei treizeci și șapte de ani, viscount-ul a rămas un om surprinzător de frumos. Se pare că o figură omenească, un nas de acvilin și o bărbie puternică, cu o tufă în mijloc, au atras atenția femeilor. Aspectul lui a fost întotdeauna asociat cu pădurea din Charlotte - ochi de o culoare plină de frunziș luxuriant și de păr gros, ondulat, de o nuanță de coajă de nuci sau de coajă de copac.

Charlotte se întoarse și se grăbi spre masă, înspăimântată de faptul că vopseaua pe obraji i-ar fi dat lui David gândurile ei obscene. La vârsta de optsprezece ani, ea privea viscount prin ochii unei fecioare necunoscute cu partea senzuală a relațiilor carnale. Acum, după câțiva ani de văduvie, conștiința frumuseții sale părea aproape dureroasă pentru Charlotte.

Acum, șase luni de la moartea lui Sarah, doliu pentru ea semăna cu un costum negru, cu o proeminentă de sub gulerul cămășii albe. Beautiful pantaloni de culoarea abanos imbratisat șolduri subțire, bărbați musculare, pentru a se menține în formă, dar strat elegant din lână fină profitabile a subliniat umeri largi. Charlotte clar imagina cum aceste mâini, mari înmănușate strângând mânerul de Gladstone, cu pricepere și cu încredere mangaie corpul unei femei ...

Dumnezeule, nu! Astfel de gânduri trebuie să fie îndepărtate. Terence privea cu curiozitate la Charlotte de pe ușă, temându-se în mod evident că David îi putea face rău.







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: