Analiza designului artistic ca principala metodă de percepție estetică și socio-culturală

Design artistic din poziția de fenomen estetic și socio-cultural

Caracteristicile esențiale ale formei estetice sunt următoarele:

Calitățile fundamentale sunt:







- armonie de proporții (simetrie, poise);

- claritate (claritatea planului și a compoziției);

- adecvarea întregului element și a fiecărui element constitutiv.

Termenul derivat din designul de cuvânt în limba engleză, în traducere înseamnă design, design, a devenit astăzi nu numai celebru, ci și popular.

Referirea la etimologia conceptului de limbă engleză nu este suficientă pentru a dezvălui întreaga gamă largă de sensuri în care, încă din secolul al XVI-lea, (din această perioadă, termenul începe să intre în uz larg), că este prezentată întreaga versatilitate a "designului" și "construcției". Ce este designul? În diferite domenii ale designului modern va fi nevoie de o definiție specială. Prin urmare, aceste definiții nu sunt interesante, ci varietatea de abordări ale descrierii conceptului de "proiectare".







În mod tradițional, activitatea de proiectare vizează obținerea de frumusețe, confort, confort și beneficii umane. Obiectul său a fost mediul înconjurător al habitatului subiectului. Cu toate acestea, ca orice activitate umană, proiectul de design poartă amprenta culturii în care există și se dezvoltă. Dezvoltarea industrială, caracterizată de dinamism, inconsistență, variabilitate, a dus la apariția unui design care a absorbit caracteristicile noii societăți. Dacă, înainte de revoluția industrială, apariția mediului obiect-spațial al omului a fost determinată de normele culturii, tradiția și schimbările sale au fost lente, atunci odată cu debutul progresului științific și tehnologic situația sa schimbat. Designul a început să schimbe caracteristicile lumii materiale a omului.

Intrarea societății în civilizația postindustrială și dezvoltarea conexă a multor aspecte ale culturii este condiționată de următorii factori:

- influența decisivă a tehnologiei asupra tuturor sferelor de dezvoltare culturală, inclusiv a celor spirituale;

- dimensiunea și viteza fără precedent de difuzare a informațiilor, noi tipuri și modalități de comunicare;

- dezvoltarea sferei de consum într-o societate de masă.

Ideea condiționării cultural-istorice a designului ca o dispoziție generală nu este contestată de nimeni. Care sunt cerințele care decurg din principiul cultural-istoric, extins la interpretarea designului? Designul este:

- condiția de a crea lumea obiectivă.

Dacă observați o eroare în text, selectați cuvântul și apăsați Shift + Enter







Trimiteți-le prietenilor: