Terapia manuală, tehnicile de bază, metodele de tratament

Acesta este unul dintre tipurile de pregătire fizică terapeutică, care a luat forma într-un domeniu separat de medicină, inclusiv metodele sale de diagnostic, tratament și măsuri de prevenire. La început, terapia manuală vizează deblocarea vertebratelor și a altor articulații blocate ca urmare a încălcării meniscidelor, adică refacerea mișcării în articulație. În acest scop, întindeți suprafețele articulare, încercând să decupați spațiul de articulație sau deplasarea suprafețelor articulare. Apoi, indicațiile pentru tratamentul prin această metodă au început să determine nevoia de relaxare musculară, îndepărtarea spasmelor musculare în coloana vertebrală și articulațiile adiacente afectatului.







Principalele metode de terapie manipulativă sunt fixarea ("închiderea") a departamentelor vecine, adesea de bază, în scopul mobilizării ulterioare a articulației blocate. Apoi, manipularea în sine urmează: de la articulațiile obținute la mobilizare, în momentul relaxării pacientului cu un impuls special, îmbinarea se scoate brusc din bloc. După aceasta, este necesară realizarea normalizării stereotipului motor, ceea ce ar face puțin probabil să fie re-blocat. Ar trebui să se țină seama de faptul că o încercare de a trata cu ajutorul manipulării fără o cunoaștere aprofundată a medicamentelor și fără o pregătire specială este o ocupație periculoasă.







Nuanțele manipulării sunt adesea nu mai puțin importante decât acțiunea principală. Terapia manuală nu poate fi învățată "din carte", dar cele mai simple metode de relaxare manuală sunt disponibile pacienților pentru utilizare independentă.

Tehnica este redusă la relaxarea mușchilor după stresul lor volițional, fără a schimba distanța dintre punctele de atașare a mușchiului, adică după tensiunea izometrică). Tensiunile, care conțin noduli dureroși și un mușchi scurtat se întind până la limite nedureroase și sugerează pacientului să o reducă în ciuda rezistenței medicului. După 7-10 secunde de tensiune izometrică, pacientul se relaxează și medicul efectuează din nou o mișcare de întindere a aceluiași mușchi, care de obicei se poate face deja într-un volum mai mare. Astfel de exerciții se repetă de 4-5 ori la rând. Dacă este necesar, procedura poate fi efectuată timp de mai multe zile la rând.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: