Capitolul 1. "Cine este acesta în subiectul verde?"
Eeeh! Creste soldatul imbracat in piele, atacandu-l pe Gabriel.
Ea ridică repede un stâlp, ținându-l în față, râde destul. O expresie dureroasă apare pe fața persoanei și se întoarce și se lovește puternic de pământ. Un alt Dodonet merge mai departe pentru a-și lua locul, într-o manevră înșelătoare, învârtindu-se cu un șuierat. În timp ce el aruncă arma, Gabriel ține polul în fața lui într-o poziție defensivă. După ce a împins un stâlp cu bușteni, îl bătește cu ușurință din mâini (cu jumătate din spini căzuți de mace). Gabriel se apleacă până la pământ, stoarcere, învins și neajutorat în fața inamicului.
„Stop! Instalare! - strigă regizorul într-un megafon, blestemând sub suflare și ștergând sudoarea de pe frunte. "Urai Noua Zeelandă umedă!" Suspină. Toată lumea primește o pauză de cinci minute, în timp ce ficatul îi înghită spinii pe mace - aceasta este a treia oară.
Reni O'Connor se ridică atletic în picioare, izbucnind pe mâini, ridicându-și picioarele în picioare și aplecat în pod. Își urmează sticla de apă. Make-up artistul își studiază aspectul.
"TJ", îl cheamă pe regizor, fluturându-se la el și luând o gură de la sticlă. - Trebuie să vorbesc cu tine.
"Și așa?" - Gândește TJ Scott, aruncând bordură sub braț și îndreptându-se către actriță, transpirând și iritat.
"Putem face asta?" Solicită actrița, completând cuvintele cu gesturi. - Gabrielle este dezarmată și a căzut pe fundul ei ...
- Ei bine, am făcut-o deja în sezonul trecut! - Ea se opune viguros, în timp ce artistul de make-up șterge umezeala din abdomen. - Poate că ... am putea schimba puțin această scenă?
- Cât de puțin? - îl întreabă obosit directorul.
- Ei bine, - explică Reni, - lăsați-o să fie bătută, dar va avea ocazia să se descurce și, în ultima clipă, să evite aruncatul. Cum este propunerea?
"Se potrivește," spune directorul, "pentru Xena. Partenerul ei este o altă problemă. Nu trebuie să arăți mai bine decât o stea.
- Când voi putea să-l ajut pe Xena în timpul luptelor?
"Nu în acest episod - asta e sigur", spune regizorul fără efort, scoțând o copie a scenariului pentru a privi scena actuală. "De ce nu l-ai lăsat o vreme, și apoi poți aranja totul cu scriitorii, bine?"
"Foarte bine", oftează Reni, știind foarte bine că atunci când există deja atât de multe fotografii, schimbările radicale ale scenariului sunt aproape imposibile.
"Ce este o față sumbră?" Lucy Lawless întreabă discret, apropiindu-se, zgâriind ușor locul dureros pe piept.
"Fără pieptene, altfel petele vor rămâne", își amintește cuvintele lui Donny Duncan, de aceea se oprește.
- Aceasta este o altă scenă, cum ar fi "Gabby-cade-și-la-ei-gât-pus-cuțit." M-am săturat de ei!
"Cel puțin puteți să ratați", spune Lucy. - Și trebuie să privesc "așa-super-impecabil" în fiecare scenă de luptă, altfel arăt prost.
- Ascultă totul. În locuri, - sună regizorul într-un megafon.
- Vrei să spui că arăt prost? Întrebă Reni jucăuș.
"Nu, e doar lent", îi zâmbește Lucy, ajustând cu mândrie armura toracică, pentru un efect mai mare.
- Mulțumesc. - Renee zâmbește din păcate, în timp ce extrasii merg în cerc.
Actrița își scoate polul din mâinile rechizitorului și descrie cu certitudine cercul.
- Gabriel! Xena țipă, respingând lovitura cu sabia.
Obrajii ei se aprind când o vede pe un povestitor cu un stâlp înalt care reflectă loviturile strikerului. Xena se uită la cel mai apropiat inamic.
- A-ah! - Strigă soldatul care merge direct la Gabriel, sperând să o omoare cu o singură lovitură.
Își blochează atacul și se întoarce, lovind războinicul de pe picioare.
Sfârșitul celui de-al șaselea Gabriel cade în maxilarul său, ducându-l în final pe Dodon. Gabrielle vede că Xena descrie cercurile, încercând să distragă atenția asupra ei însă, în ciuda acestui fapt, încă doi se îndreaptă către povestitor.
Dinții bătători zboară spre iarbă când Gabriel bate un pol în fața unuia dintre ei, împingându-l, dar cel de-al doilea războinic își ia locul imediat.
"Nu", crede Gabrielle, când polul este scos din mâini, iar ea însăși este pe pământ. - Nu din nou! O urăsc! Își ridică capul să se uite la soldatul din fața ei. O singură privire la expresia de pe față este suficientă. - Ar fi frumos să nu fiu aici ...
Soldatul cu ceasuri de respirație ascuțită încearcă să se ridice în picioare. Ținându-l în jurul umărului, se agită și face un pas în direcția ei.
"Stop!" - comanda directorul, clipind în confuzie.
Trimiteți-le prietenilor: