noapte întunecată de iarnă în ajunul ultima zi a douăsprezecea lună a fost poziția în sus spiralei și aproape imposibil de distins în troiene rutier până la mănăstirea de munte, o mică procesiune - prea modestă pentru un pelerin nobil, dar este destul de elegant. Și cine s-ar fi adunat în vreme rea pentru a vizita o asemenea mănăstire atât de îndepărtată de capitală?
Înainte erau călăreți pe cai bine hraniți înarmați și kerai îmbrăcați cu căldură, în spatele lor portarii, alunecându-se și împiedicându-se, traseau o mică țesătură. Acest raliu a fost închis de doi călăreți - unul foarte tânăr, altul de două ori mai în vârstă. Primul a fost un tânăr domn, Minamoto Yukinari, al doilea fiind un karai senior care și-a îndreptat atenția, favoritul bătrânului era Kensuke.
Vântul rece a suflat în mânecile largi ale hainelor și, deși erau căptușite cu bumbac, cum era de așteptat în acest moment al anului, dar corpul străpunge frigul insuportabil.
Cu toate acestea, tineret și senior Cara, aparent, au fost mai preocupați nu despre el însuși, ci despre cei care au mers la o targă. Ori de câte ori porter dat, un tânăr într-o spaimă el încerca să apuca mânere sculptate, dar delicat Kenske periat deoparte propria lui și se păstrează în partea de sus a corpului să se legene.
- Curând va fi, această mănăstire? L-am întrebat pe tânăr furios. "E deja noaptea, iar noi toți ne urcăm în sus!" Ce este el, pe norul construit, mănăstirea voastră?
- Recunosc pinul strâmb la rândul său, răspunse karay. "Este aproape acum." Nu mai mult de jumătate din ri. Feriți-vă, domnule!
Dar Minamoto Yukinari nu a fost salvat - o minge de zăpadă uriașă a căzut din ramură chiar în spatele gulerului tinutei sale superbe. Tânărul se tremura, iar calul înfricoșat de sub el se îndepărta de drum.
Squirming și ridicandu-și din umeri umerii, printre care se scurge o scurgere de apă dezghetată, Yukinari se alunecă cu calul și se îndreptă spre tatuajele foarte.
"Nimic nu se va întâmpla dacă deschid ușor cortina?" întrebă Kensuke. "Este puțin probabil că voi fi atât de păcălit într-o mică crăpătură ..."
- Nu-ți face griji atât de mult, domnule tinere, spuse Karai chicotind. "Sănătatea comorii tale este absolut sigură."
Minamoto Yukinari îl privi pe tatuaje.
Acolo, îmbrăcată în urechi, în haine stratificate grele, stătea o fată de aproximativ paisprezece ani. Își pune îmbrăcămintea de sus peste cap și numai buzele și vârful nasului erau vizibile.
- Ce mai faci, Noriko? Tânărul întrebă nepoliticos. - Nu ești rece?
- Nu-ți face griji cu tânărul domn despre mine, răspunse fetița, privindu-se de sub marginea rochiei. "Am crescut pe coastă și nu mi-e frică de vântul rece!"
- Și cum se simte doamna pisică?
- Pisica doamnei sa incalzit si doarme. Îl țin sub mânecile ... să-i arăt tânărului domn?
- Nu, Noriko, nu îndrăzni! Dacă doamna pisică captează un vânt rece și se îmbolnăvește, mai bine să nu mă întorc acasă și veți obține.
- Știu, spuse fata. Și-a strâns animalul mai aproape de ea.
Minamoto Yukinari a coborât marginea perdelei.
"Cât de încet ne mișcăm", se plânse el. "Dacă nu ar fi fost pentru tatuaje, am fi fost în Heian acum două zile!" Am pierdut deja vacanța expulzării spiritelor rele, să pierdem închinarea celor patru partide și va fi un miracol dacă avem timp pentru prima zi a șobolanului!
- Cu sau fără o targă, dar zăpada ar fi întârziat încă, răspunse Karay. "Nici măcar nu-mi pot imagina cum ar ieși oamenii în ziua șobolanului să colecteze primele șapte plante de primăvară într-o astfel de zi ... Dar aici este poarta mănăstirii!"
- Dar văd! Hei acolo, înainte! Stop! Înainte de tânăr maestru!
Minamoto Yukinari abia călătorea pe targă și era în fruntea micului său detașament. Caray Kanske îl urmă și pumnia poarta.
- Deschide-l! A țipat.
"Cine a fost la un moment atât de prost?" Portarul se întreba cum se zăpăcește. "Aceasta este într-adevăr vremea greșită pentru pelerinaj!"
- potrivite sau necorespunzătoare, dar deschideți poarta! Nu este ca Tatăl însuși să vă explice despre vreme și despre pelerini! - a amenințat Kensuke. - Și aici a venit - pentru a forța oamenii îngroșați să aștepte sub poarta!
- Ce ar trebui să spună abatele?
"Ce a dat tânărul domn Minamoto Yukinari, fiul domnului Minamoto Takaesi, și dacă acest nume nu vă spune nimic, atunci sunteți un nebun și ignorant!"
- Minamoto Takasesi? Nu este un guvernator provincial ... o provincie ...
- El este cel mai mult! - l-au latrat lui Kensuke. "Vrei ca fiul viceguvernatorului să se întoarcă lângă poarta ta într-un gheață?"
Portarul deschide porțile mănăstirii pentru o lungă perioadă de timp și prost și Kensuke îl falsifică în toate privințele. Minamoto Yukinari ascultat certurilor lor, dar nu-l irita - băiatul era mort de oboseală și rece, astfel încât gândul că acum este alimentat cu cina caldă și va pune pe moale Zabuton deja la inimă a devenit plin de bucurie.
Porțile se deschise destul de mult, astfel că piloții unul câte unul se strângeau în curtea mănăstirii și portarii nu trebuiau să facă deloc.
Când poarta sa închis din nou, Yukinari a mers până la targă și, din moment ce locul a fost un pic vîrtej, a aruncat cu îndrăzneală înapoi cortina.
- Suntem aici, Noriko, spuse el. - Acum vi se va da un bulion fierbinte de orez și vă veți încălzi. Și cere cu îndrăzneală doamnei pisicii tot ce are nevoie! Îți amintești, Noriko, ce ți-a promis stăpânul? Dacă sunt livrate în condiții de siguranță doamna pisica sora mea, va rămâne să servească în anturajul ei, vei trăi în palatul suveranului, și poate chiar vedea Împăratul însuși! Și dacă se întâmplă ceva cu doamna Cat ...
Yukinari își mișcă sprâncenele groase și măsura fată cu cea mai plină privire pe care o putea lua de la tatăl său puternic.
"Părintele staretului și oaspetele său de onoare vă așteaptă, tânăr maestru", călugărul care a părăsit cartierele interioare a apelat la Minamoto Yukinari.
- Mă bucur să fac fără aceste conversații cu oaspeți respectabili, Kenske, spuse Yukinari lui Karey. - Un brazier cu cărbune fierbinte este singura persoană de care am nevoie. Acolo ei vorbesc cu siguranță despre divin și citesc sutra ... Ce rușine va fi dacă mă culc cu mâncare caldă! Apropo, asigurați-vă că toți keraiii mei sunt bine aranjați. Și să-i păzească pe Noriko la rândul său! Sfințenia este sfântă și s-au întâmplat ocazii când călugării s-au îndreptat spre celulele tinerelor pelerini. Am avut nevoie de această problemă!
- Da, mă voi culca la ușă, promise Kensuke. "Fata este bună, cum îi pasă de amanta unei pisici!" O altă mamă nu-i pasă de copil, deoarece este despre pisica doamnă. Sau poate tânărul domn va. Îți spun - fata este bună, încă neatinsă, iar fața este plăcută și părul ei, ca o servitoare nobilă, este sub genunchi. Și Noriko însăși, mi se pare, ar fi bucuroasă ...
Tânărul domn scutură disprețuitor. Dar călugărul, care a fost instruit să însoțească noul vizitator nobil la stareț, la privit cu ochi mari, așteptând, iar Yukinari, după ce și-a părăsit calul, la urmat. După o zi în șa, picioarele nu erau ale lor.
În celula vechiului stareț era caldă și confortabilă. Pe masa de lacuit era deja un fel de mâncare cu mâncăruri de Anul Nou cu bile de mula de cea mai bună orez și pe partea de sus a colibei se aflau bucăți de pește și legume.
- Bine ai venit, zise încet abatele. "Ce viscol rău ți-a blocat calea!" Mă tem că de la o astfel de cireșe de vânt în grădini suverane se va îngheța. Stați mai aproape de brazier, încălziți-vă mâinile.
Vizitatorul abatelui, care a răsturnat lungul scroll al imaginilor, și-a ridicat capul.
"Minamoto Yukinari!" Exclamă el, apucându-și mânecile cu mai multe straturi. "Și am vorbit despre tatăl tău și despre tine!" Ai sosit la timp, Yukinari-sama!
- Fuzdivar Narihira! Yukinari a răspuns cu o surpriză mai puțin, luând în grabă un loc în brazierul rotund din arborele Chen, parfumat, acoperit cu un lac întunecat într-o specie de aur. - Ce cauți aici? De ce nu ești în Heian? Întreaga curte se pregătește pentru festivitățile de Anul Nou, iar tu stai într-o mănăstire de munte? Ce se întâmplă asta?
- Probabil că am ofensat tengu local, răspunse Narikhira râzând. - Imaginează-ți Yukinari-sama, mă duc eu sunt pe un pelerinaj, așa cum este necesar, într-o trăsură, cu servitori, într-o rochie minunata - am fost pe o culoare rochie de vânătoare galben strălucitor Kerry și șase articole de îmbrăcăminte mai mici de mătase brută pal. Un pantaloni de culoare închisă-violet, desigur, brodate în întregime cu model de frunze de struguri și pantaloni margini culese si legat cu corzi mod elegant! E o nouă modă, te voi învăța ... Când m-am plimbat, toată lumea sa întors! Și un mic rătăcitor urât vine la mine! Trebuia să trec, pentru că averii și curtea sunt de zece ori mai mari decât ar trebui să fie. Dar nu - eu va trebui să oprească taurul, ghicitorii papură în coș meu și, desigur, mi se potrivește întreaga idee.
- Nu a fost acel vrăjitor care a venit cu mine, ca și mine, Narihira-sama? Yukinari a întrebat, luând două motiri apetisante cu două degete: "La urma urmei, el a îndemnat în cele din urmă să schimbați direcția căii!"
- Cum ai ghicit? Curtierul sa minunat. - Iată un lucru uimitor! Ei bine, pe măsură ce schimba direcția drumului, știi tu ...
- Hush, Narihira-sama, spuse Yukinari. Uite, tatăl tatălui a murit.
Narikhira aruncă o privire către bătrânul călugăr. El și-a închis ochii și sa aplecat pe perete.
- În anii săi, și ar trebui să doarmă noaptea, dar nu oaspeții să-l iau, a strigat Narihira. "La urma urmei, am stat împreună cu el înainte de sosire, când s-au așezat la masă la momentul Cocoșului, nu sa ridicat niciodată ... și acum este o oră de șobolan, trebuie să presupunem că?"
"Cred că este încă o oră de porc". Ei bine, așa că te-ai oprit pentru a schimba direcția drumului, în prima comuniune, am așteptat acolo două sau trei ore și apoi ce? A mers la mănăstire?
- Acest blestemate ghicitorii ma prins seara, asa ca am petrecut noaptea cu întreaga sa alai la han josnică, unde am alunecat niște fete nespălate, Yukinari-sama! Imaginați-vă - un om nobil, care este suficient pentru a scrie o scrisoare de cele mai renumite doamnă instanță, că ea reciprocated! Dar nu e așa de rău. Mă așteptam să nu petrec mai mult de o zi în mănăstire și să mă întorc imediat la Heian. Și am ajuns acolo noaptea târziu, în primul rând, și în al doilea rând, după cum am ghicit deja, înfuriat unul din tengu locale. Evident, ei nu le place haine de vânătoare culori Kerry ... Dintr-o dată vântul a crescut, un viscol a început, au aruncat lapoviță - într-un cuvânt, haina mea a fost pierdut pentru totdeauna!
- Ai fost în vagon!
- Nu știți, Yukinari-sama, ce priveliște mizerabilă este vagonul răsturnat! Bineînțeles, într-o astfel de viscolă nu s-ar putea întâmpla nimic altceva. E bine că vagonul cu un taur a rămas pe traseu și nu sa rostogolit pe o pantă abruptă. Așa că am ajuns la mănăstire - nu mai bine decât un cerșetor cerșetor sau acelasi vrăjitor călugăr de călătorie. Și la vârfurile pinilor, chiar râs părea să fie auzit! Nu a fost altfel, pe ramura s-au așezat tengu, fluturând aripi și batjocorind-mă ...
- Și aștepți vremea rea? Minamoto îl întrebă pe Yukinari.
- Da, și mă rog ca zeii să-i pedepsească pe acest vrăjitor infam, să aștepți și tu? Ce sa întâmplat cu castelul?
"Poate că mă voi ruga, de asemenea, pentru ghicitorul", a spus el. "Numai pentru ca zeii să-l răsplătească, iar în viitoarea încarnare va deveni, bine, chiar și un slujitor al palatului!"
"Hush, sau îl vei trezi pe tatăl abatelui", a avertizat Fujiwara Narihira.
"Lucrul este că nu voi merge la Heian prea devreme", a început Yukinari. "Am vrut să vin în ziua nașterii - ziua sanctuarului Kasuga".
"Este prima zi a Maimuței, și există cel puțin încă două luni!" A exclamat Narihira.
"Dar sa întâmplat un incident complet neașteptat și nemaiauzit. Știți că trăim în apropierea coastei și văd adesea furtuni de toamnă.
"Într-o zi voi veni să vă admirați marea și vom pune două sau trei tancuri în cinstea valurilor și a pescarilor frumosi", a promis Narihira. - Și cu siguranță să fum din sare.
"În ceea ce privește frumusețile pescarilor, nu vă voi spune nimic, câteodată mi se pare că au fost inventate de un poet străvechi și, poate, acum două sute de ani, erau încă în viață". Fumul din sare va fi prin toate mijloacele, Yukinari rânji. - Dar te rog, Narihira-sama, asculta sfarsitul. Am admirat marea și am văzut o navă coreeană în furtună. Probabil că a rătăcit și a încercat două zile să se apropie de țărm, dar în cele din urmă a început să se scufunde. Tatăl ia ordonat pescarilor să iasă pe bărci în mare pentru a salva cel puțin pe cineva, dar toți cei care se aflau pe această navă s-au înecat. Evident, săracul zeu Fonadama-sama sa rugat prost. Pescarii au fost scosi din apă - ghici cine!
"Dacă toți oamenii s-au înecat ..." Narihira începu cu ezitare. Un animal de toate? Pentru câine?
"O pisică!" Și chiar și ce! Narihira-sama, îți jur că împăratul însuși nu are o asemenea frumusețe!
- Credeai că are atât de mulți! Da, pisicile curții, cred că poți conta pe degete. Adevărat, ar putea fi mai mulți, dar el a înmânat deja celei mai importante curți câțiva pisoi.
- Când doamna a fost uscată și încălzită, tatăl ei a mângâiat-o și ia ordonat să-și pună un guler frumos. Apoi ma sunat și mi-a spus - fiule, pregătește-te pentru călătorie, știu că ai vrut mult timp să mergi la Heian la curtea suveranului și aici e un caz minunat! Vezi tu, Narihira-sama, tatăl meu a venit cu totul și a dat seama. Sora mea Yoko este cu doamna Kokiden ...
"Nu continuați!" A exclamat Narihira. - Maiestatea sa sa căsătorit recent cu această femeie frumoasă, a înconjurat-o cu doamne noi din curte și a stabilit-o în Palatul Kokiden! El este adesea acolo și dacă sora ta scoate o pisică frumoasă în timp, soarta ei este garantată! Este chiar posibil ca Împăratul să-i acorde cu adevărat atenție și să o aducă mai aproape de el. Asta ar fi un noroc nemaipomenit pentru întreaga ta familie!
"Ai dreptate, asta mi-a spus tatăl meu". El a ordonat, de asemenea, să o trateze cu respect pe pisica doamnei, pentru că este destinată să-i distreze pe suveran însuși. De aceea l-am pus pe fiica bucătarului nostru Noriko într-o targă și a pus o pisică în sânul ei. De aceea am plecat într-o perioadă atât de nefericită.
"Este păcat că puteți întârzia pentru a opta zi a Anului Nou", a remarcat Narikhira.
- Pentru că în această zi împăratul dă un rang mai înalt slujitorilor de onoare! Asta ar fi pe drum ... Cu toate acestea, și toate acestea sunt minunate și, cu siguranță, îi vei ordona Noriko-ului să-l aducă pe doamnă o pisică, dar ce sa întâmplat cu castelul?
- Cu ghicitorul? Gadalschik, poți să spui, sa grăbit sub copitele calului meu, să mă facă să schimb direcția drumului! Dar a fost dimineața, am oprit drumul și ne-am găsit curând într-un conac mic. Nu am văzut niciodată o astfel de ruină teribilă! Și ce miros era!
Fujiwara Narikhira și-a ridicat surpriza frumoasele sprâncene, iar Yukinari a venit în minte. Această exclamare nu a fost făcută în fața tânărului curtător, iar tânărul a început să corecteze greșeala.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: