Linkevich Radmila Alekseevna. femeie student
Colegiul Politehnic Oskol
Astăzi, fără exagerare, putem spune că limba engleză este cea mai răspândită limbă din lume. Este limbajul oficial de stat în multe țări: Marea Britanie, SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă, o serie de țări în curs de dezvoltare din Asia și Africa, fostele colonii din Marea Britanie. Engleza este poli-națională, nu aparține unuiu, ci mai multor națiuni.
În acest caz, limba engleză a fiecărui stat individual are propriile trăsături și caracteristici distincte care au fost formate în cursul dezvoltării istorice, ca urmare a influenței limbilor țărilor vecine și a limbilor indigene.
Această lucrare este dedicată diverselor opțiuni și accente ale limbii engleze. La prima vedere, ele par a fi aceleași, dar cu o examinare mai detaliată, puteți găsi multe trăsături distinctive care sunt tipice numai pentru această varietate de limbă engleză.
Cu câteva secole în urmă a existat o versiune a limbii engleze vorbită în Marea Britanie. Când britanicii au început să cucerească noi terenuri, au început să apară alte versiuni ale limbii engleze. Interactiunea cu dialecte locale, limbi și dialecte vorbite de locuitorii noii colonii, există soiuri de limba engleză: britanic, american, australian, canadian, Irlanda, India, Africa, Noua Zeelandă.
În fiecare colonie, limba engleză a evoluat de-a lungul propriului drum, a evoluat și a devenit îmbogățită. Drept urmare, au apărut variante și accente ale limbii engleze moderne.
Până în prezent, principalele opțiuni pentru engleza sunt engleza engleza (engleza britanica) si engleza americana (engleza americana). Aceste opțiuni diferă lexic, mai puțin gramatic, dar diferența principală și principală este fonetică, adică în tipul de pronunție sau accent.
La rândul său, pronunția englezei englezești poate fi împărțită în continuare:
- Britanici (scoțian, galeză, nord irlandeză și engleză)
- irlandez
- Noua Zeelandă
- australian
Engleza americană este împărțită în:
- American (american de bază, tip estic și sud)
- canadian
În versiunea britanică a limbii engleze există un standard literar de pronunție - Pronunție primită sau RP. Pronunția primită este accentul sudic al Angliei (tip de pronunție în limba engleză). Acesta este standardul și este folosit de către reporterii BBC. Acest accent se caracterizează printr-o pronunțare clară a tuturor sunetelor, chiar și a intonării. Este clar și clar, cuvintele sunt rostite lent. El este asociat cu aristocrația și frumusețea. Pronunțarea primită a devenit decisivă în educație și în mass-media.
Accentul scoțian este o definiție largă a limbii engleze vorbite în Scoția. Dar accentele scoțiene variază, în funcție de regiune. Accentul scolastic este cunoscut pentru faptul că sunetul în el este greu și mai lung. Scoții nu pronunță multe diftogne. De exemplu, cuvintele precum poarta, fata si barca, in Scotia vor suna [ge: t], [fe: s] si [bo: t]. În plus, în cuvinte precum orașul sau tulburea, sunetul final [i] este pronunțat ca [e]: [cite] și [h'eze].
Tipul de pronunție Welsh se referă la dialectele limbii engleze vorbite de locuitorii Țării Galilor. Acest tip de accent este melodic, ca o melodie care toarnă ceva în jos, apoi în sus. Nu e de mirare, pentru că înșiși Welshul nu pare să fie în mijlocul undeva în temperament, ei zboară în sus sau încearcă să coboare. Aceasta este limba acestui popor, spre deosebire de limba standard, standard, care este mai echilibrată.
Pronunția pentru Irish. Engleză a venit în Irlanda în secolele XVI-XVII. Accentul irlandez sa dezvoltat sub influența limbii irlandeze (gaelică), accentul englezesc al imigranților din vest și, într-o mai mică măsură, dialectul scoțian.
Sunetul irlandez Englez [r] pronunțat clar în toate pozițiile, de exemplu: auto - [ka: r], colț de - [Korner], departe - [fa: r]. Sunetul [θ,ð] se înlocuiește cu surzii [t], [d]: - [dæt], treizeci - [tɜːtɪ]. Difhtong [ai] este pronunțat ca [ɔi], de exemplu ca - [lɔik], irlandez - [ɔirɪʃ]. Irlandeză engleză este muzică și cântând.
În ceea ce privește accentul australian, vocabularul și ortografia sunt mai ales britanici. Acesta a fost format din multe accente ale Regatului Unit și este cel mai greu de studiat. Există adiții de cuvinte americane și cuvinte de aborigine australiene. De asemenea, în pronunția australiană, este comună tăierea cuvintelor comune (brekkie - mic dejun, arvo - după-amiază).
Noua Zeelandă tip de pronunție. Limba engleză în Noua Zeelandă a fost introdusă de coloniști în secolul al XIX-lea. Cea mai vizibilă influență asupra variantei de limbă engleză în Noua Zeelandă a fost furnizată de limba engleză din sudul Angliei, engleza scoțiană. în lexicon - limba maori. Tipul de pronunție din Noua Zeelandă este foarte apropiat de australian. Acest tip este curat, clar și ușor de înțeles în întreaga lume.
În SUA și Canada (împreună cu limba franceză), limba engleză este limba principală. Pe ea se desfășoară munca de birou, învață în instituțiile de învățământ. American English, sau versiunea americană a limbii engleze, diferă semnificativ de engleza britanică. Versiunea americană este deseori numită simplistă. , de multe ori oameni analfabeți și needucati simplu să se mute în America, în căutarea fericirii, bogăție și viață nouă, avea nevoie de un limbaj simplu și ușor de înțeles pentru comunicare. America a fost locuită nu numai de imigranți din Marea Britanie și Irlanda. Oameni din întreaga Europă au fost atrași acolo. Și limba engleză transformată a devenit limba lor unificatoare. A devenit mai ușor în gramatică, vocabular și pronunție, a absorbit elementele altor limbi.
Tipul american de pronunție în zilele noastre devine din ce în ce mai popular. Chiar și în Marea Britanie, el este asociat cu o afacere de succes. Există, de asemenea, o pronunțare standard în versiunea americană - acesta este americanul de bază sau generalul american, un accent standard care este folosit în literatura de specialitate și lideri de știri. Din pronunția britanică se distinge prin diferența de pronunție a anumitor sunete. Caracteristica cea mai caracteristică și cea mai distinctivă a limbii engleze americane este, desigur, sunetul [r]. Se pronunță mult mai clar decât în versiunea britanică și se pronunță în toate pozițiile. Aceasta este prima - [fərst], hard - [ha: rd], snore - [snɔːr]. O altă caracteristică este sunetul [æ] în cuvinte cum ar fi întrebarea, clasa, dansul, cererea (pentru că în engleza britanică, în cuvinte de acest tip, acest sunet este pronunțat [a:]). De asemenea, cu cuvinte cum ar fi deranjez, fierbinte, plecat, rob, vrei ca sunetul [o] să fie pronunțat ca [a:]. Și, în cele din urmă, sunetul [ju:], pronunțat ca [u:] după literele d, n, s, t (duplicat, student, melodie).
De asemenea, nu puteți menționa accentul cel mai ușor de recunoscut al tipului american de pronunție - accentul New York-ului (sau oriental). diferența său principal din limba engleză americană - un pronunțat non-standard: mai lung pronuntarea vocalelor, cum ar fi, de exemplu, pentru a vorbi un cuvânt - / tawk /, coborârea consoane la sfârșitul unui cuvânt, de exemplu, doriți - / WAN /, «înghițirea“ sunetul [r] în cuvintele de dimineață - și / și, în mod surprinzător, dimpotrivă, adăugarea sunetului în cuvinte, de exemplu: sodă / soder /, idee / idear /. De asemenea, New York-ul înlocuiește sunetele de [ð, θ] pe [d] și [t], de exemplu în cuvintele - [dəuz], three - [tri:].
Pronunția canadiană este puțin diferită de cea americană. Mulți oameni observă diferența în pronunția combinației de sunete [au] (despre). Canadienii sună cam ca [aboot]. Caracteristicile sale sunt în lexicon. De exemplu, o monedă în valoare de un dolar, canadienii numesc loonie, în două - toonie.
După analizarea diferitelor cărți pe tema acestei lucrări, se remarcă faptul că există și alte tipuri de divizare din limba engleză și accente exemple de realizare, care într-o oarecare măsură diferite de cele prezentate aici. Pe scară globală, toate tipurile de pronunție a limbii engleze sunt împărțite în următoarele:
- variante naționale de pronunțare în țările în care limba engleză este originară pentru majoritatea populației; se numesc cercul interior, care include Regatul Unit, SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă și populația albă din Republica Africa de Sud;
- Tipuri de pronunție în engleză în fostele colonii britanice (India, Singapore, etc.), unde limba engleză este una dintre limbile oficiale, așa-numita a doua limbă (a doua limbă); ele au fost numite "cercul exterior";
- Limba engleză în țările în care este cea mai comună limbă străină studiată în școli și instituții de învățământ superior, de exemplu în Rusia și China; este un "cerc în expansiune".
Particularitatea situației limbajului modern este aceea că reprezentanții cercurilor a doua și a treia, datorită superiorității lor numerice, comunică mai des unul cu celălalt decât cu vorbitorii limbii primului cerc. În același timp, tradițional există o diviziune în două tipuri principale de pronunții, caracteristice vorbitorilor nativi din Marea Britanie sau din SUA.
Conform acestei clasificări, limba engleză din țara noastră face parte din cel de-al treilea tip. Aceasta este cea mai comună limbă străină studiată în instituțiile de învățământ (și pe cea a noastră). Studiem versiunea britanică a limbii engleze și, pentru a fi mai precisă, în special este Pronunția primită. Acest lucru face posibilă înțelegerea atunci când vorbim cu vorbitori nativi, acest lucru facilitează parțial procesul de învățare datorită faptului că toate cărțile și ajutoarele didactice sunt scrise în conformitate cu standardul educațional, RP fiind unul dominant.
În procesul de învățare a limbii engleze, se întâlnesc multe dificultăți. Și dacă în majoritatea cazurilor vocabularul și gramatica nu sunt foarte dificile, atunci pronunția devine o problemă. Există o problemă de "accent rusesc". Se pare că mulți dintre noi vorbesc destul de ciudat. Care sunt caracteristicile și cauzele sale? Cum să scapi de ea?
Transferăm adesea sunete din limba noastră în engleză. De exemplu, sunetele din limba rusă sunt mai solide decât în limba engleză. Mai ales ca "t", "d", "b". În limba rusă nu există unele sunete inerente în limba engleză. De exemplu, sunetele [ð, θ]. Dacă vorbitorul rus nu a stăpânit pronunțarea corectă a acestor sunete, atunci pronunțarea cuvintelor de acolo, teatrul va tăia grav urechea. Aceste sunete se transformă în sunete rusești "cu", "z" și uneori în "d", "în" și "f"! Suntem caracterizați printr-o pronunțare clară a sunetului [r]; Stres greșit în câteva cuvinte; monotonia intonării; nici o diferență între sunetele [v] și [w]; și multe altele. Toate aceste caracteristici sunt caracteristice accentului rusesc al limbii engleze. Mai ales ele se manifestă în oameni care ascultă puțin vorbirea în limba engleză (nu auzi exemplul) și cei care nu au ureche muzicală (nu auzi nuanțele pronunției și nu le pot imita).
Pentru a scăpa de aceste greșeli sau, cel puțin, pentru a vă îmbunătăți pronunția, puteți proceda după cum urmează:
- Ascultați discursul în limba engleză (la televizor, melodii), ascultați intonarea, sunetele.
- Cântați în karaoke. Ajută la nivelul de intuiție să pronunțe în mod corect cuvinte dificile.
- Citește în engleză cu voce tare, încercând să pronunțe în mod clar și corect cuvintele.
- Înregistrați-vă pronunția și ascultați din lateral. Deci, întotdeauna știu unde este eroarea.
Desigur, chiar și cu pronunția slabă, cel mai probabil veți înțelege. Dar impresia despre tine va fi complet diferită dacă îți faci sunetul mai moale și intonațiile tale netede.
Lista surselor utilizate:
Sunt necesare toate câmpurile
Informațiile sunt disponibile numai pentru utilizatorii înregistrați.
Dragi colegi. Vă rugăm să fiți mai atenți la înregistrarea aplicației. În baza formularului completat, se eliberează un certificat electronic. În cazul unor date incorecte, organizația nu poartă răspundere.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: