Conceptul, esența economică și tipurile de fluxuri de numerar din întreprindere. Structura fluxului de numerar rezultat.
Conceptul de fluxuri de numerar este baza pentru gestionarea DHP. Se bazează pe indicatori precum ieșirile, intrările și fluxul de numerar rezultat
Fluxul de numerar este banii reali pe care o are o întreprindere și pe care îl poate utiliza în activitățile sale și la discreția sa.
Pentru a determina fluxul de numerar total sau rezultat pentru perioada respectivă, este necesar să se determine diferența dintre soldurile fondurilor în conturile de numerar din bilanțul contabil la sfârșitul perioadei și minus soldurile conturilor de numerar la începutul perioadei.
Există 3 variante de DP total:
1) Pozitive - vorbim despre fluxul total de numerar pentru perioada respectivă.
2) Negativ - vorbim despre fluxul total de fonduri pentru perioada respectivă.
3) Zero - ei spun că Σ ext. fluxul de numerar este Σ în interiorul ieșirilor.
Tipuri de DP la nivelul întreprinderii (intrări și ieșiri interne de numerar)
Intrări: 1. Încasări din vânzări de produse 2. Împrumuturi bancare primite; 3. împrumuturi primite de la jurați și persoane fizice; 4. Amenzile, penalitățile, sumele încasate; 5. Avansuri ale cumpărătorilor; 6. încasări din emisiunea de acțiuni; 7. Încasări din emisiunea de obligațiuni. credite; 8. Vânzarea mijloacelor fixe și a altor bunuri; 9. numerar din leasing de proprietate; 10. Veniturile obținute din participarea la capitalul social în alte întreprinderi. 11. Dividende (dobânzi) din TV achiziționate de întreprindere; 12. Dobânzile la depozite și la returnarea depozitelor.
Ieșiri: 1. Plata facturilor furnizorilor de mărfuri, impozite, taxe. 2. Plata dobânzii la împrumut și rambursarea împrumutului. 3. Plata dobânzii la împrumuturi și rambursarea împrumutului. 4. Amenzile, penalitățile, sumele plătite. 5. Plata dobânzii la participarea la capitaluri proprii altor întreprinderi și fondatori. 6. Plata dividendelor pe acțiuni. 7. Plata dobânzii aferente titlurilor de credit și rambursarea acestora. 8. Achiziționarea de PF. 9. Plățile de închiriere. 10. Investiții sub formă de participare la capital în alte întreprinderi. 11. Investiții în depozite bancare. și așa mai departe.
Clasificarea fluxurilor de trezorerie.
Fluxurile de numerar sunt clasificate în funcție de următoarele caracteristici:
1) Pe baza influenței asupra fluxului de numerar rezultat (intrare și ieșire):
-DS, crescând rezultatul final (intrare den.potoki);
-DS scăzând rezultatul final (fluxuri de ieșire).
Diferența dintre ele se numește rezultatul (Pn).
2) Pe tipuri de activitate:
-din activități de producție;
-din investiții (cumpărare și vânzare de active fixe sau investiții directe);
-din activitatea financiară (activitatea pe piețele bancare și financiare).
Diferența dintre fluxul de numerar rezultat și profitul după impozitare.
Profitul este finanțarea obținută pentru o anumită perioadă de timp, însă în această perioadă nu poate fi o primire reală a DS, este determinată pentru o perioadă calendaristică și Pn pentru o perioadă = durata unei singure cifre de afaceri.
Astfel, în afara perioadei calendaristice de timp pentru care se calculează profitul, rămân DP care nu se încadrează în această perioadă de timp, prin urmare, profiturile nu coincid în general cu DP care rezultă. În același timp, profitul împreună cu rezultatul DP este un indicator care caracterizează rezultatul activității întreprinderii din diverse puncte de vedere: profit, de la t.z. profitabilitatea și rezultatul DP, cu t.z. lichiditate.
P este un element obligatoriu al lui Pn și, de regulă, nu coincide cu el în mărime; există și alte elemente ale fluxului de numerar, a căror valoare și număr depinde de durata perioadei luate în considerare. Astfel, DP conține încasări nu numai pentru activitățile curente, ci și pentru investiții. și finanțe. (plata dividendelor, investiții reale), care nu este luată în considerare la calcularea profitului
Profitul este principalul element obligatoriu al structurii DP care rezultă, în timp ce prezența altor elemente ale structurii DP care rezultă depinde de durata perioadei considerate de timp. Să luăm în considerare trei variante ale acestor perioade:
1) Р = П, dacă o cifră de afaceri completă a mijloacelor bănești = perioada calendaristică în funcție de calculul profitului
2) R = P + A (depreciere), în cazul în care perioada anului = cu amortizarea incluse în fluxul de numerar de intrare (amortizare inclus în venituri) și nu este inclusă în ieșire (deoarece, spre deosebire de alte costuri rămân întreprindere), atunci ea face parte din rezultatul DP, în plus față de profit.
3) Р = П + А + КЗ-ДЗ (profit + depreciere + creditorul înapoi - conturile de încasat), în cazul în care perioada <года. Ситуация, когда у предприятия нет денежных средств, но есть прибыль (ДЗ – прибыль, появившаяся после отгрузки продукции, не сопровождалась движением денег по счету или кассе предприятия), либо имеются денежные средства, но нет прибыли (КЗ – минимальная задолженность по з/плате, платежи по налогам, срок оплаты которых не наступил).
CZ este banii întreprinderilor și organizațiilor pe care le putem folosi înainte de data îndeplinirii obligațiilor. DZ - adică banii pe care îi datorăm întreprinderii (reducând Pn).
4.3. Valoarea timpului în bani și aplicarea acestuia în gestiunea financiară
Bani este o marfă specială (echivalentul mărfurilor), la care puteți face schimb de toate celelalte bunuri. Valoarea banilor este determinată de cantitatea de bunuri care poate fi schimbată pentru o anumită sumă de bani; este puterea lor de cumpărare.
Costul banilor este afectat de doi factori principali: suma banilor și nivelul prețurilor. Ambii factori se schimba în timp, deci vorbim despre valoarea în timp a banilor.
Conceptul valorii în timp a banilor se bazează pe propunerea fundamentală că banii se schimbă în timp cu valoarea sa.
-valoarea actuală / actuală a banilor reprezintă puterea lor de cumpărare la un anumit moment în timp;
-Valoarea viitoare a banilor este puterea lor de cumpărare într-o anumită perioadă în viitor.
Teoria valorii timpului de bani afirmă că suma de bani deținută de un investitor crește în timp, cu condiția ca acestea să fie investite într-o anumită investiție supusă riscului.
FVn = PV (1 + i) n - Formula de acreție = formula de interes compusă = formula de capitalizare = formula pentru valoarea viitoare a banului. Sensul economic este acela că cu t.r. valoarea reală (curentă) a investitorului este fluxul de numerar aflat în ieșire, valoarea viitoare - fluxul de numerar de intrare, i - rata de creștere caracterizează rentabilitatea investiției fondurilor. Formula se aplică sub următoarele restricții: banii sunt plasați o dată cu întreaga sumă la începutul primei perioade de plată, adică PV-const, (acesta este un element de bani reali). (stabilit de bancă) rămâne constantă pe tot parcursul termenului, adică i - const. n-număr de perioade de plată.
Nivelul prețurilor se modifică odată cu trecerea timpului sub influența inflației. Inflația este o încălcare a legii circulației monetare în direcția creșterii ofertei de bani, drept urmare, puterea de cumpărare a banilor scade.
Formula pentru costurile viitoare, luând în considerare inflația, are forma. FVn = PV (1 + i-i) n. unde iи - indicele mediu al inflației pentru o perioadă de plată.
În ceea ce privește inflația, ratele dobânzilor nominale și reale se disting. Rata reală este determinată ținând seama de inflație (iρ = i - iι) și caracterizează profitabilitatea investiției în resursele bănești, ținând seama de inflație. iρ - este o valoare de prag atunci când se ia o decizie privind investirea banilor într-o bancă. Dacă iρ> 0, atunci este profitabil să investești, în caz contrar - nu.
PV = FV / (1 + i) N - formula valorii prezente / curente, formula de discount Discountingul este un proces de construire inversă, adică procesul de determinare a valorii actuale a banilor la o valoare viitoare cunoscută, înmulțind-o cu factorul de reducere (i este rata de actualizare), rata de actualizare fiind un indicator al rentabilității investiției banilor investitorilor. (Arată cât de mulți bani este necesar să investească astăzi investitorul în anumite condiții pentru a obține în viitor suma necesară).
Principalele concluzii ale teoriei valorii timpului de bani:
-Banii în momente diferite au o valoare diferită.
-Banii primiți astăzi sunt întotdeauna mai scumpi decât banii primiți mâine.
-Dacă există o alegere, alte lucruri fiind egale, pentru a obține investiții astăzi sau mâine, atunci ar trebui să alegeți - astăzi.
-Dacă există o alegere, alte lucruri fiind egale, să investești bani astăzi sau mâine, atunci ar trebui să fie ales - mâine.
Aplicarea conceptului este mult mai largă și este utilizat în managementul financiar pentru a evalua eficacitatea încorporat DC, în cazul în care banii sunt investiti la un moment dat, iar rezultatul investițiilor lor sunt - în altă parte, sub rezerva eliberarea fondurilor proiectului de investiții și posibilitatea de a investi în alternative opțiune de investiție sau în același proiect. TS Teoria este utilizată pentru a evalua eficiența investițiilor. proiecte care includ investitori reali. proiecte, investiții în achiziționarea Băncii Centrale, de a investi bani în bancă, de exemplu, în calculul NPV (venitul net actualizat.). Pentru a determina eficacitatea invest.proekta necesare toate beneficiile așteptate și costurile reduse la începutul investițiilor pe termen lung și compara între ele. Diferența dintre ele - LCA> = 0 - proiectul este eficient
4.4. Conceptul de risc în managementul financiar. Relația dintre risc și venit. Diversificarea riscului.
Riscul este posibilitatea unui eveniment advers. În managementul financiar, un eveniment nefavorabil este orice eveniment care duce la ↓ suma așteptată a profitului rămasă la dispoziția p / p.
Riscul este probabilitatea unui deficit de profit.
Rentabilitatea este un indicator relativ care caracterizează eficacitatea investirii banilor, definită ca raport între suma (venitul) și costurile necesare pentru realizarea acestei măsuri și măsurată în procente.
Abordarea de bază a modificării riscului este aceea că riscul poate fi reprezentat ca incertitudine în obținerea de venituri. Incertitudinea investitorului depinde în mod direct de instabilitatea societății în plata veniturilor. Instabilitatea companiei este determinată de valoarea fluctuației veniturilor în raport cu o anumită valoare medie. TS cu cât este mai mare amploarea fluctuației veniturilor, cu atât este mai mare: instabilitatea societății, incertitudinea investitorului, cu atât este mai mare riscul investiției banilor.
Trimiteți-le prietenilor: