Scrisori către un prieten roman
Joseph Brodsky
Astăzi vânt și valuri cu suprapunere.
În curând toamna, totul se va schimba în cartier.
Modificarea culorilor acestor atingeri, Postum,
decât ordinea schimbării de la un prieten.
Fecioara invata la o anumita limita -
dincolo de cot nu vei merge sau genunchiul.
Cât de bucuroasă este frumoasa exterioară a corpului:
nici îmbrățișarea nu este imposibilă, nici trădarea!
Te trimit, Postum, aceste cărți
Ce este în capitală? Tăiați ușor? Nu este greu să dormi?
Cum este Cezar? Ce face el? Toate intrigiile?
Toate intrigile, probabil, da lacomie.
Stau în grădina mea, lampa este aprinsă.
Nici un prieten, nici servitori, nici prieteni.
În loc de lumea slabă a acestui lucru și a celui puternic -
numai bâzâitul de insecte.
Aici se află un comerciant din Asia. explicativ
el a fost un comerciant - afacere, dar invizibil.
A murit repede: febră. Prin comerț
el a navigat aici, nu în spatele ei.
Lângă el - un legionar, sub cuarț dur.
El a proslăvit în bătăliile Imperiului.
Atâtea ori ar putea ucide! dar a murit ca un bătrân.
Chiar și aici nu există, Postum, regulile.
Să fie într-adevăr, Postum, puiul nu este o pasăre,
dar cu creierul de pui suficienta durere.
Dacă ați căzut în Imperiu,
este mai bine să trăiești într-o provincie îndepărtată de mare.
Și de la Cezar, și de viscol.
Nu aveți nevoie să vă târâți, să vă fie frică, să vă grăbiți.
Spui că toți guvernatorii sunt hoți?
Dar hoțul este mai scump decât mine.
Această ploaie toarnă să aștepte cu tine, hetaera,
Sunt de acord, dar continuați fără schimb:
ia sestertius de pe corpul de acoperire
oricum, că șindrilele sunt cerute pe acoperiș.
Trecând în jur, spui? Dar unde este băltoiul?
Nu am lăsat o băltoacă.
Aici veți găsi un soț,
el va trece la văl.
Așa că am trăit mai mult de jumătate.
Așa cum sclavul meu mi-a spus în fața tavernei:
"Privind în urmă, vedem doar ruine."
Vederea, desigur, este foarte barbară, dar adevărată.
Am fost în munți. Acum mă lupt cu un buchet mare.
Voi găsi o ceașcă mare, se toarnă apă pe ele.
Cum este acolo în Libia, postul meu - sau unde e acolo?
Încă mai luptăm?
Îți aduci aminte, Postum, sora vicarului?
Subțire, dar cu picioarele pline.
Ai dormit din nou cu ea. Recent a devenit o preoteasă.
Priestess, Postum, și comunică cu zeii.
Vino, ai niște vin, mâncați pâine.
Sau prune. Spune-mi vestea.
Te duc în grădină sub cerul clar
și vă voi spune cum sunt numite constelațiile.
În curând, Postum, prietenul tău,
datoria deducerii pe termen lung va plăti.
Scoateți-vă de sub perna de salvare,
există puține, dar suficient pentru înmormântare.
Du-te pe o mare mare
în casa vierului, sub zidul cetății.
Dați-le prețul pe care îl iubesc,
că pentru aceleași și plâns prețul.
Verdele de laur, ajungând la un frison.
Ușa este lată și prăfuită.
Un scaun lăsat, un pat de stânga.
Țesătura care a absorbit soarele de la amiază.
Ponte face un zgomot în spatele gardului negru de pin.
Cuiva cu vânt se luptă la capăt.
Pe banca uimită este Senior Pliny.
Păstrăvul strivesc în părul chiparosului.
Trimiteți-le prietenilor: