Zvonurile ca sursă de informare, observațiile proprii ale jurnalistului sunt cea mai accesibilă abordare

Zvonurile sunt o sursă de informare

Sursa de informații poate fi colegii care au întotdeauna o mulțime de informații interesante, uneori nu știu valoarea lor. Trebuie să puteți asculta interlocutorii dvs. și să nu neglijeze zvonurile. Uneori, chiar și cele mai incredibile povești se dovedesc a fi adevăruri reale. Practica arată că în nouăzeci și cinci de cazuri din o sută, informațiile obținute în acest fel nu prezintă interes din punctul de vedere al unei investigații jurnalistice. Motivele pentru aceasta, de regulă, sunt două. Prima: problema, importantă pentru o anumită persoană, nu este pentru o gamă largă de cititori. În al doilea rând, este neplăcut să scrie, dar mulți dintre oamenii care vin la editorul nu a condus probleme reale, și starea dezechilibrată a psihicului său. Fie că este posibil, orice informație primară, chiar dacă nu este promițătoare în ceea ce privește jurnalismul de investigație, este încă înregistrată și trimisă la arhiva jurnalistului. Cum să știi, dintr-o dată într-o zi un "mic ticălos" dintr-o poveste "mică" povestată de o persoană "de pe stradă" se va manifesta în unele scandaluri criminale majore! Și apoi informațiile "inutile" la etapa inițială se pot dovedi a fi foarte interesante ca un fragment al istoriei. În general, zvonurile sunt foarte potrivite pentru a vă ține cont, mai ales dacă sunteți interesat de un eveniment sau o serie de evenimente într-un anumit sector de informare. Practica arată că zvonurile din astfel de locuri sunt foarte des legate de fapte reale. Cu toate acestea, folosind zvonurile, trebuie să țineți minte cel puțin două circumstanțe. În primul rând: zvonurile sunt răspândite de oamenii de comunicare, adesea înclinați să nu fie minți de interesul propriu, ci pur și simplu pentru un cuvânt roșu - din dragoste pentru proces. În al doilea rând, există o mulțime de oameni care își dau seama perfect că zvonurile nu s-au născut de la zero și, prin urmare, sunt destul de potrivite pentru a fi utilizate ca parte integrantă a unei anumite tehnologii informaționale. Omul, de la care am auzit unele zvonuri pot fi bine cu noi complet sinceră, dar zvonurile el ar putea „pune în fruntea“ celui care a conceput un anumit motiv, dezinformare deliberată.













Observațiile proprii ale jurnalistului sunt abordarea cea mai accesibilă a investigației jurnalistice

Povestea obișnuită: editorul vine la vizitator și oferă un subiect pentru investigație. De altfel, inițiatorul nu poate fi o persoană necunoscută, ci sursa noastră constantă, cu care avem mult timp de contact strâns. Trebuie să încercăm să găsim răspunsul la întrebarea: de ce comunicăm aceste informații, care sunt obiectivele urmărite de sursă? Poate că încearcă să restabilească justiția și poate că reprezintă un grup rival care încearcă să folosească presa pentru a-și împiedica rivalii. Determinarea în timp ce motivează informatorul nu trebuie manipulată. De exemplu, șeful unei structuri comerciale mari, care a venit la birou, cere să găsească un consiliu pentru o altă companie care se presupune că este implicată în afaceri criminale. Verificarea elementară a arătat că un om de afaceri încearcă să țină conturile jurnaliștilor cu concurenții în mâinile jurnaliștilor.

Cu toate acestea, chiar dacă înțelegem că dorința de a face față unui adversar îi motivează pe informator, aceasta nu este deloc o ocazie pentru a lăsa informațiile primite fără atenție. Trebuie admis că numeroasele cercetări din domeniul economic (sau încercările acestora) care apar în mass-media se bazau pe așa-numita "prune". Cinstea unui jurnalist depinde de modul în care va folosi informațiile pe care le primește - el va publica fără un control elementar sau nu va încerca să dau seama de situația dată.

De fapt, lucrul principal în munca noastră nu este deloc motivul care ne ghidează sursele atunci când comunicăm cu noi, ci obiectivitatea informațiilor pe care le oferă. Cu toate acestea, motivele sunt de asemenea importante - cunoscându-le, ne vom simți mai încrezători.

Un alt tip de documente care prezintă interes pentru un jurnalist care caută un subiect de investigație este documentația întreprinderilor și organizațiilor. De regulă, astfel de materiale se nasc în situații de conflict. "Clasicul genului" în acest sens poate fi considerat documentele fondatoare ale structurilor comerciale, din care rezultă că persoana interesată de jurnalist a înregistrat firme pe un pașaport "fals".

Ancheta jurnalistică începe cu colectarea faptelor, iar această circumstanță o aduce împreună cu cercetarea științifică. Faptul poate fi primar, de exemplu, un document oficial sau un document de evaluare, de exemplu, un interviu al unui martor sau al unui participant la un eveniment. Atât aceste, cât și celelalte fapte necesită verificare. Documentul se poate dovedi a fi un fals, iar interviul nu este întotdeauna diferit de fiabilitatea informațiilor indicate. Reanalizarea faptelor permite jurnalistului și, în consecință, cititorului, să-și înțeleagă adevărul.







Trimiteți-le prietenilor: