Problema limbajului ficțional și a locului său în sistemul stilurilor funcționale este rezolvată ambiguu: unii cercetători (VV Vinogradov, RA Budagov, AI Efimov, MN Kozhina, AN Vasilieva, BN Golovin) includ un stil artistic deosebit în sistemul stilurilor funcționale, alții (LY Maksimov, KA Panfilov, MM Shansky, DN Shmelev, VD Bondaletov) consideră că pentru aceasta nu există motive. Ca argumente împotriva distingerii stilului ficțiunii, se citează următoarele: 1) limba ficțiunii nu este inclusă în conceptul de limbaj literar; 2) este multi-stratificat, neclintit, nu are caracteristici specifice care ar fi inerente în limbajul ficțiunii în ansamblu; 3) limba ficțiunii are o funcție estetică specială, care este exprimată în utilizarea foarte specifică a mijloacelor lingvistice.
Nu putem decât să fim de acord cu opinia lui M.N. Kozhina că „eliminarea arta vorbirii în afara stilului funcție țional sărăcește înțelegerea noastră a funcției limbajului. Dacă vrem să aducem arta de stil funk țional, dar presupunem că există limba literară într-o varietate de funcții, ¾ iar acest lucru nu poate fi negat, ¾ se dovedește că funcția estetică nu este etsya una dintre funcțiile limbajului. Folosirea limbii în sfera estetică ¾ una dintre cele mai mari realizări ale limbii literare, iar acest lucru nici o limbă literară nu încetează să mai fie așa, obținerea într-o operă de artă sau de limbă literară nu încetează limba literară să fie proyav-leniem „[17].
Unde ești tu, iubita mea stea,
Coroana frumusetii cerești?
Zăpadă și lumina lunii?
În cazul în care tineretul este, simplu, curat,
În cercul iubitului meu și al meu,
Și casa veche și molidul
În zăpada albă sub fereastră?
Blaze, jucați cu o forță de o sută de culori,
În partea opusă a mormântului meu,
Uitat de Dumnezeu pentru totdeauna!
O stea cunoscută, trecând prin conștiința creatoare a artistului, a dobândit calități complet noi în structura operei de artă.
În stilul ficțiunii sunt folosite toate formele persoanei și toate pronumele personale; Acestea din urmă indică de obicei o persoană sau un anumit subiect, și nu concepte abstracte, ca în stilul științific. Activată aici și folosirea portabilă a cuvintelor ca fiind cea mai specifică. În arta vorbirii forme indefinite-personale ale verbului ca un generic, de trei ori mai mică decât în știință, și de nouă ori mai mică decât în Offi-cial-business [21].
În stilul literar este văzută o frecvență redusă de utilizare a valorii NYM cuvinte neutre distras și frecvența ridicată a pheno- specifice existente-masculine și feminine. Cuvintele abstracte dobândesc un sens concret-figurativ (ca urmare a metaforizării). Dinamica inerente ale discursului artistic (în opoziție cu statică, indicativ al activității științifice și oficiale) se manifestă în înaltă frecvență împăcării folosit verbul: este cunoscut faptul că frecvența lor este de aproape două ori mai mare decât în știință, iar în trei ¾ decât în mod oficial - Discursul real. Aici, de exemplu, o bucată de text Yu Bond roman-hohotitor „joc“: El taie copacul din pădure, aduce împreună cu zăpadă spiritul de metal, complet zavyuzhennuyu și Olga a început să-l decora cu ghirlande de tăiat din resturi de tapet, de asemenea, ei deranjat, călcând Pose di, insula, a sfătuit văzut înclinat capul pentru a netezi-pieptănate, un nod strans de păr de la spate, iar acum și apoi el a luat de umeri, se întoarse spre el. [22]
literatura de stil hudozhest-guvernamentală emoțională și expresivă este creată de unități de aproape toate nivelurile sistemului de limbă. De exemplu, la nivel sintactic-cer sunt utilizate pe scară largă sunt două tipuri de sintaxă vizuale reale: 1) intonație și selectare și de organizare ritmomelodicheskaya semantice părți ale textului (strigăte, tipete, întrebări, segmentar ting; inversiune; paralelism sintactic; enumerable-ment, reluari de faze de îmbinare ; decalaj sau o mișcare open-sintak-clasică) și 2), caracterizat prin mijloace sintactic-terologii (redare oral vorbind, STI-TION mimeze) [23].
În limba ficțiunii există multe utilizări "non-literare", adică în unele cazuri, limba ficțiunii poate depăși normele limbajului literar. Aceasta se manifestă în primul rând, în faptul că, în cadrul unei opere de artă scriitor are dreptul de a utiliza astfel de forme, care nu sunt în limba modernă literară rusă și nu a fost în istoria lui [24]. De exemplu:
Vino, te implor, prix!
Și apoi ¾ cu avionul,
Pentru a nu fi o piedică
Lățimea de exprimare artistică înseamnă limbaj comun este atât de mare, încât sugerează ideea potențialului fundamental pentru a fi incluse în stilul de ficțiune a tuturor resurselor lingvistice existente (deși într-un anumit fel conectat).
Aceste fapte indică faptul că stilul de ficțiune are o serie de caracteristici care îi permit să-și ocupe propriul loc special în sistemul stilurilor funcționale ale limbii ruse.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: