Emoția ca factor organizator al conștiinței

MAI MULTE MATERIALE PE TEMA:

În ciuda avantajelor evidente ale conștiinței distinctive, înțeleasă ca o modalitate de a-Ness sentiment și înțelegere, iar conținutul conștiinței, de multe ori au devenit, dă din cap cu descrieri ale conștiinței ca un set de structuri și operații. Mintea conștientă este activă, iar activitatea ei este, de obicei, întruchipată în imagini, gânduri, emoții și orientări afective-cognitive, acestea din urmă fiind structurile cele mai răspândite ale conștiinței.







Mai mult, vorbind despre emoțiile, evidențiază rolul lor important în viața și Creatorul-stve: „Un om care refuză să se separe munca de viața personală și de iubire de la cunoaștere acționează, dându-se puterea de pasiune, care dă sens vieții sale.“

Mulți oameni de știință, filozofi și artiști recunosc rolul special al emo-tiile în mintea și comportamentul uman. Himvich (Himwich, 1962) a introdus chiar și un termen special - „timentsefalon“ (din thymos greacă - „un puternic sentiment de pasiune“) pentru a desemna structurile creierului responsabile de emoții. Având în vedere emoție ca aspect principal al conștiinței, Himvich gândit timentsefalon aduce în minte înțelegerea inițială a emoțiilor. Ioan (Ioan, 1962) definește conștiința ca un set de experiențe endogene și exogene și consideră că „afectează și evaluarea unic pentru fiecare organism simțitoare, organizează, și conștiința okra Siva“ (pag. 81). Chagas (Shagass, 1962) definește emoție ca un aspect subiectiv-tively perceput de comportament și subliniază faptul că emoția poate este caracterizată prin comportamentul cuva lui.







Sinnot consideră că senzația sau experiența unei orientări biologice formează o dorință care servește drept bază pentru apariția emoției și un fel de pod care leagă substanța și viața (conștiința).

Este evident că omul este un sistem a cărui dezvoltare este supusă legilor generale ale naturii. Dar, în plus, omul este și un sistem viu. Omul a invadat lumea fenomenelor fizice cu îndoielile și bucuriile sale. El nu a fost programat auto-pereche, dar sentimentul și gândirea fiind, iar problemele sale sunt concentrate în domeniile în continuă ma, suflet și spiritualitate, încorporate în emoții, obiectivele, valorile și idealurile (Sinnott, 1966, p. 88).

Sinnot scrie că un biolog care studiază viața în mod obiectiv și detașat nu o va înțelege niciodată profund ca un poet care o percepe din punct de vedere psihic. Aici Sinnot subliniază rolul esențial al experienței afective, chiar și într-o formă de activitate aparent îndepărtată, precum cunoașterea științifică.

În secțiunile următoare, vom examina diferitele structuri și operații ale conștiinței în interacțiunea lor cu emoțiile.

Capitolul 1 SPHEREA EMOȚIONALĂ A PERSOANEI







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: