Excursie în istorie: sa născut acum zece mii de ani, apoi geograful descoperirii, stadiul de fabricație.
Diviziunea internațională a muncii (IRM) poate fi definit ca un nivel mai ridicat de diviziune socială și teritorială a muncii între țări, care se bazează pe o specializare solidă, rentabilă a producției de țări pe diferite tipuri de produse și conduce la un schimb reciproc de rezultate între producția anumitor cantitative și relații calitative. Diviziunea internațională a muncii servește ca o bază obiectivă pentru schimbul internațional de mărfuri, servicii, producția de cunoaștere, știință și tehnologie, cooperarea comercială. Acesta este implicat în RMN-ul este cea mai importantă condiție materială pentru o cooperare economică eficientă între state.
Valoarea IRM este de a reduce costurile de producție și de a maximiza satisfacția clienților. Este un RMN care este cea mai importantă condiție materială pentru stabilirea unei interacțiuni economice fructuoase între state la scară globală.
În sistemul multilateral al IRM este participarea inevitabilă a oricărui stat la relațiile economice mondiale, indiferent de nivelul dezvoltării lor economice.
Esența moderne RMN apare în unitatea dialectică a procesului de compartimentare și de consolidare a producției la nivel global. Procesul de fabricație merge dincolo de granițele naționale, este nevoie de specializare a fiecărei țări în parte și entitățile acestora în diferite tipuri de muncă, precum și schimbul ulterior între produsele fabricate.
IRM poate fi structurat pe baza a două criterii:
Teritorial pe RT este împărțită în: RT interregional și internațional;
Funcțional pentru: RT general, privat și individual.
Diviziunea generală a muncii există între sfere mari de producție materială, de exemplu, industrie, agricultură, comerț.
Diviziunea privată a muncii există în sfere mari, de exemplu, miniere, producție, creșterea animalelor, producția vegetală.
Există o singură diviziune a muncii într-o singură întreprindere, de exemplu, materiale de prelucrare, sudare, vopsire, asamblare.
Factorii pentru dezvoltarea diviziunii internaționale a muncii:
1. Diferențele naturale și geografice, și anume: condițiile naturale și climatice ale țării; resursele naturale; dimensiunea teritoriului; mărimea populației; economică și geografică.
3. Progresul științific și tehnologic, sub influența căruia participarea țării la diviziunea internațională a muncii devine din ce în ce mai puțin dependentă de condițiile naturale.
Dezvoltarea IRM este de asemenea afectată de factori precum diferențele de obiceiuri, gusturi și preferințe între țări.
Gradul de dezvoltare a diviziunii internaționale a muncii este determinat de participarea companiilor, țărilor, blocurilor politice regionale la schimbul internațional. Este general recunoscut faptul că cei mai importanți indicatori ai participării la IRM a entităților economice mondiale sunt: ponderea produselor exportate în producția totală; volumul comerțului exterior în raport cu produsul brut; ponderea specifică a țării, blocul economic regional în comerțul internațional, inclusiv în comerțul cu bunuri individuale.
Articole similare
-
Mitologia greacă veche ca bază a literaturii clasice - stadopedia
-
Comunitatea Statelor Independente - caracteristică generală - stadopedia
Trimiteți-le prietenilor: