- Dacă ești nefericită, Anne, e doar vina ta. Când te-ai căsătorit cu Francis, ai știut că casa lui era aici.
- Da, știam, dar m-am gândit că alesul meu mi-ar aparține, nu mamei mele!
Doamna Summerford sa ridicat.
"Am fost foarte răbdătoare cu voi, dar acum ați trecut prea departe." Când ai venit aici pentru mireasa lui Francis, te-am avertizat că e un om slab. Dacă vroiați un soț mai puternic, ar fi trebuit să-mi fi ascultat sfatul și să fi întrerupt angajamentul.
- Ați vrea asta, nu-i așa? Dar tu nu te-ai gândit la un lucru: i-am iubit pe Francis și l-am căsătorit pentru că am crezut că are nevoie de el.
"Și încă e al tău, dacă e bine să auzi!" Dacă nu ar fi fost pentru copii, aș fi dat-o înapoi la tine de mult timp în urmă.
"Mama este întotdeauna gata să-i primească pe fiii ei". Iubirea maternă nu se schimbă, spre deosebire de dragostea soției.
Anne se duse la ușă și se întoarse.
"Dacă aș scrie o carte despre viața mea aici, aș spune-o" Loop ". Ar fi o poveste psihologică despre o femeie care a rupt viața copiilor ei!
Julian și gemenii îl așteptau deja pe Anne în mașină. Când au părăsit casa, el a vorbit, coborând vocea, astfel încât copiii să nu audă.
"Trebuie să înveți să te controlezi, Anne, dacă numai pentru Francis."
"Poate că într-o zi vei înțelege ce am îndurat pentru el!"
- Vorbești ca un copil.
"Nu este copilăresc să-ți ascunzi capul în nisip?" Anne privi grav la Julian.
"Mă iubești, altfel nu aș spune asta". Pentru numele lui Dumnezeu, nu lăsați ca căsătoria ta să fie distrusă! Lucy este o fată dulce și te iubește, dar totul se poate schimba dacă ea, ca mine, trebuie să îndure șase ani.
- Nimic de genul asta nu se va întâmpla. Nu intenționez să-mi dizolvă soția așa, așa cum Francis te-a respins!
"Doamne, Julian, poate o soție să fie ținută pe o lesa ca un câine?" Nu ești așa de slab ca Francis, dar nu poți fi nici măcar un tiran, tocmai l-ai împrumutat de la mama ta.
După ce începeți să luați decizii fără Lucy, căsnicia dvs. sa încheiat, trebuie să discutați totul cu soția, nu cu mama. E datoria ta ca soț.
Julian nu răspunse și își continuă călătoria în tăcere.
După ce a părăsit oaspeții, Lucy a încercat să se calmeze. Mayfields se află la câțiva kilometri, iar soțul meu va fi acasă curând. Îi regreta deja izbucnirea și aștepta cu nerăbdare revenirea. Era cincisprezece minute, douăzeci, iar Julian nu era acolo. Lucy trecu nervos în cameră, dar, după trecerea oră, nu mai putea să aștepte și să se grăbească.
- Spune cumnata ei. Pot să te ajut?
- Sunteți sunat de la spitalul Theinquumba, doamna Summerford. Soțul tău tocmai a fost adus. Mașina sa întors pe drumul spre Mayfields în urmă cu o jumătate de oră.
Picioarele lui Lucy se răsuci.
- A suferit mult?
- Nimic serios. Fractură a claviculei și mai multe vânătăi. Dacă ajungeți în seara asta, veți afla detaliile.
Lucy închise și închise ochii, sprijinindu-se de perete. A introdus-o pe Julian, întinzându-se neajutorat pe drum. Cât de groaznic să cred că s-au despărțit de furie!
Doamna Summerford, coborând pe scări, văzu o figură fragilă lângă perete.
- Ce sa întâmplat, Lucy? Ești bolnav?
- E o mizerie cu Julian, mamă.
- Cu fiul tău? Ce e în neregulă cu el? Spune-mi repede, ce sa întâmplat?
- A intrat într-un accident, a fost dus la un spital din Teinkumba.
"Băiatul meu a fost rănit rău?" Pentru Dumnezeu, trageți-vă împreună și răspundeți!
Lucy a lins buzele, care erau uscate de emoție.
"Aproape că nu mi sa spus nimic". Se pare că nu a fost doctor.
Lucy ascultă și câteva minute mai târziu soacra sa alăturat ei.
"Vorbeam cu un doctor și mi-a spus că Julian ar putea fi scris mâine dimineață."
Du-te la tine și odihnește-te.
Lucy se urcă în dormitor și, epuizată prin căderea pe pat, se uită într-o somneră tulbure.
Era trezită de vocea unei servitoare:
- Doamna Summerford mi-a cerut să-ți fac cafeaua. A spus că ești supărată din cauza accidentului cu dl Julian și trebuie să te calmezi.
Lucy sa sărit în picioare.
- Foarte drăguț din partea ei. E în camera ei?
- Nu, doamna Julian, a plecat la spital.
- Deci ea este acolo acum?
- Da, doamna .. A sunat acum câteva minute și a spus că îl duce pe domnul Julian acasă.
Lucy coborî în camera de zi și se așeză la masă. Servindu-și nervos cafeaua, începu să se gândească la ce sa întâmplat. Care este nevoia unei astfel de mamici secretive? Chiar dacă ea dorea să-și arate puterea asupra fiului ei, era foarte rău să plece la spital fără să-i spună soției. Audindu-se zgomotul mașinilor care se apropiau de casă, se grăbi să iasă jos și văzu mașina de ambulanță pe peluza din fața pridvorului. Doi ordonani au scos un targă din el. Lucy coborî pe trepte și se aplecă asupra soțului ei.
Părea palid, un tencuit pe umăr.
"Bună, dragă!" Ei bine, sunt bine - așa că ai speriat.
"Săracul meu, mulțumesc lui Dumnezeu, sunteți acasă!" Lacrimile au venit la ochii lui Lucy. "Nu credeam că vei fi eliberat atât de curând."
Julian zâmbi slab.
- Știi ce fel de mamă.
Doamna Summerford zâmbi încet:
- Nimic special, fiule. Am insistat, pentru că acasă vei fi mai confortabil. Lucy, ții ordinele. Trebuie să îl luăm repede pe Julian în pat.
- Scuzați-mă. O să fac un pat.
- Nu este nevoie de asta, draga mea. Julian va dormi în fosta cameră a lui Francis până când se va recupera. Întotdeauna am avut pacienții acolo.
Lucy se uita în tăcere când soțul ei a fost adus în casă. Era prea fericită că era în viață să se certe cu soacra.
Iar ea părea să se bucure aproape de neputința fiului ei. Chiar a refuzat să angajeze o asistentă medicală, spunând că ea ar face totul.
- Dar mama, e prea mult pentru tine, protestă Lucy. "Vei obosi dacă te vei bate toată ziua pe scări." Eu însumi voi avea grijă de Julian și îi voi fi gata preparatele pe care le iubește.
- Nu e nevoie, dragă. Cu aceasta se consultă Gladys, își cunoaște gusturile.
"Dar pot să fac ceva pentru el!" - Lucy a explodat.
Doamna Summerford ia atins mâna.
Toate drepturile rezervate Booksonline.com.ua
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: