Asigurarea este o relație economică pentru protejarea intereselor de proprietate ale persoanelor fizice și juridice atunci când anumite evenimente (evenimente de asigurare) apar în detrimentul fondurilor monetare formate din primele de asigurare (primele de asigurare) plătite de aceștia. Asigurările, cum ar fi finanțarea, sunt condiționate de mișcarea formei monetare de valoare în formarea și utilizarea fondurilor fiduciare corespunzătoare ale fondurilor în procesul de distribuție și redistribuire a veniturilor și economiilor bănești.
Fondul de asigurări este legat în mod inextricabil de producția socială în diverse formațiuni socio-economice și acționează ca o metodă economică de restabilire a forțelor productive distruse de forțele naturale ale naturii sau de accidente. Prin urmare, fondul de asigurări este o necesitate economică și este un element obligatoriu al reproducerii sociale în orice societate. Astfel, fondul de asigurări este un element al reproducerii sociale, o rezervă de resurse materiale sau monetare, formată din contribuțiile asiguraților și situată în managementul operațional și economic al asigurătorului.
Există trei forme de organizare a fondului de asigurări.
1. Forma descentralizată este fondul de asigurări al unei întreprinderi individuale. Este detașată, iar fondurile sale sunt acumulate și cheltuite în cadrul unei singure întreprinderi, adică se produce asigurarea de sine. De regulă, această formă de fonduri de asigurare este creată sub formă de rezerve naturale și trebuie reînnoită anual.
2. Forma centralizată este un fond de asigurări, sursa de educație a cărei resursă este națională, locală și alte resurse. Oferă despăgubiri pentru daunele cauzate de accidente, dezastre la scară națională.
Se formează atât în numerar, cât și în natură - prin plata primelor de asigurare de către persoane fizice și juridice separate.
3. Fondul de asigurări al asigurătorului (formele centralizate și descentralizate). Ca rezultat al activității de asigurare, se formează un fond monetar în mod descentralizat, principala sursă a căreia sunt încasările plăților de asigurare și contribuțiile și deducerile din venituri. Acest fond, creat pentru a organiza un aspect închis al daunelor, este strict vizat, funcționează și este folosit la nivel central. Relațiile redistributive în fondul de asigurări se caracterizează printr-un indicator temporar care justifică necesitatea de a rezerva o parte a plăților primite în anii favorabili pentru a forma un fond de rezervă pentru despăgubirile de daune în anii nefavorabili.
Principii de securitate: 1. economice: a) Principiul de a avea un interes asigurabil, care trebuie să fie prezent în momentul încheierii contractului (exclusiv asigurare de marfă) sau la momentul evenimentului asigurat (asigurare de marfă). În plus, obiectele de asigurare nu pot acționa: riscul de răspundere pentru încălcarea contractului, dacă acesta nu este riscul asiguratului însuși; riscul antreprenorial al unei persoane care nu este asigurată; riscul de pierdere (deteriorare, distrugere) a bunurilor în absența interesului asigurat pentru păstrarea acestei proprietăți. b) Principiul asigurării riscului. Riscul este baza asigurării și este definit ca fiind probabilitatea distribuirii rezultatului activității economice și a activității de viață a subiectului în zonele de abateri favorabile și nefavorabile. Următoarele criterii de asigurare a riscurilor se disting: natura aleatorie a evenimentelor (factorilor) care au condus la apariția daunelor; posibilitatea evaluării riscurilor economice; identificarea (identificarea) lipsită de ambiguitate a riscului; omogenitatea și multiplicitatea riscurilor; subiectivitatea riscului. c) Principiul echivalenței presupune că, pentru o anumită perioadă de timp (perioada de asigurare) trebuie să fie realizată egalitatea economică între prima totală netă de asigurare plătită de asigurat pentru o perioadă de tarif specific, iar valoarea totală a despăgubirilor plătite de către asigurător în legătură cu evenimentul asigurat.
2. Punerea în aplicare a relațiilor de asigurare: a) principiul cea mai mare încredere a părților este responsabilitatea părților la un contract de asigurare să dezvăluie reciproc toate circumstanțele relevante referitoare la contractul respectiv. Sunt esențiale acele circumstanțe care sunt clar indicate de asigurător în forma standard a contractului (polița de asigurare) sau solicitate în scris. Consecințele nerespectării acestui principiu pot conduce la cerința asigurătorului de a considera contractul de asigurare invalid. b) principiul plății despăgubirii de asigurare în valoare de pierdere reală înseamnă că compensația plătită de către asigurător trebuie să returneze asiguratului care a suferit prejudiciul, chiar în aceeași poziție financiară în care a fost inainte de a prejudiciului. c) principiul existenței unei relații cauză-efect între pierderea și evenimentul care a cauzat aceasta este una dintre condițiile esențiale ale contractului de asigurare și baza de plată a despăgubirii de asigurare. g) principiul despagubirii solicitate sub controlul valorii distribuirii de compensare între asigurători cu asigurare dublă și multiplă, astfel încât asigurătorul nu a putut ori de două ori sau de mai multe pentru a obține o rambursare pentru același eveniment. d) principiul subrogării presupune tranziția către asigurător, asigurătorul a plătit despăgubiri, dreptul de creanță în suma plătită, pe care acesta din urmă a persoanei responsabile pentru pierderea. Ca parte a acestui drept Asiguratul este obligat să transfere către asigurător toate documentele și probele, și să-i spună toate informațiile necesare pentru punerea în aplicare a trecut la el de către asigurător a cererii.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: