Pagina 88 din 100
88. Funcțiile și structura comunicării
Trei părți interdependente au evidențiat în comunicare: partea comunicativă a comunicării constă în schimbul de informații între oameni; partea interactivă - în organizarea interacțiunii dintre oameni: de exemplu, este necesar să se coordoneze acțiunile, să se distribuie funcțiile sau să se influențeze starea de spirit, comportamentul, convingerile interlocutorului; Partea perceptuală a comunicării - procesul de percepție a partenerilor în comunicare și stabilirea pe această bază a înțelegerii reciproce.
Mijloacele de comunicare includ:
2. Intonarea, expresivitatea emoțională, care este capabilă să dea o semnificație diferită aceleiași fraze.
3. Mimicria, postura, punctul de vedere al interlocutorului poate întări, suplimenta sau respinge semnificația acestei fraze.
4. Gesturile ca mijloc de comunicare pot fi la fel de general acceptate, adică au valorile atribuite lor sau expresive, adică servesc pentru o mai mare expresivitate a vorbirii.
5. Distanța la care comunică interlocutorii depinde de tradițiile culturale, naționale, de gradul de încredere în interlocutor.
Următoarele etape se disting în procedura de comunicare:
1. Necesitatea comunicării (este necesară informarea sau învățarea informațiilor, influențarea interlocutorului etc.) încurajează o persoană să intre în contact cu alte persoane.
2. Orientare pentru a comunica, într-o situație de comunicare.
3. Orientarea în interlocutorul persoanei.
4. Planificarea conținutului comunicării: o persoană își imaginează (de obicei, inconștient) ce anume va spune.
5. Inconștient (uneori conștient), o persoană alege mijloace specifice, fraze de vorbire pe care le va folosi, decide cum să vorbească, cum să se comporte.
6. Percepția și evaluarea răspunsului respondentului, controlul eficacității comunicării pe baza feedback-ului.
7. Corectarea direcției, stilului, metodelor de comunicare.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: