Herald de samba

EPIC ȘI LIRIC ÎN POEMUL A. PUSHKIN "POLTAVA"

„Poltava“ nici unul dintre poemele anterioare ale Pușkin a provocat o agitație majoră în revista a criticat imediat după introducerea acesteia. Se știe că poetul însuși, care nu a participat niciodată la discuțiile despre lucrările sale, a discutat activ despre noua poezie. El a definit-o ca o lucrare "complet originală". Probabil, această originalitate a cauzat disputele din jurul "Poltava". Deja contemporani acuzat Pușkin de încălcarea „unitate de gândire și planul de acțiune“ [1, 425], în „lipsa de unitate de interes“, atunci când „a treia piesa poate fi considerat de prisos“ [2, 49], recunoscând, cu toate acestea, poemul „Marea lucrare a mențiunilor sale "[1, 425].







Estimările F.Bulgarina, N.Nadezhdina, I.Kireevskogo, P.Annenkova, 1 VG Belinski în mare parte convergente prin determinarea în parte soarta „Poltava“, în critică și critica literară. Și în timpul nostru, cei mai mulți cercetători încearcă să explice văzut mai multe critici secolului al XIX-lea lipsa de unitate și dualitate a poemului. Această problemă sunt dedicate V.M.Zhirmunskogo, Yu.Tynyanova, G.Gukovskogo, M.Polyakova. Alti oameni de stiinta - B.Tomashevsky, D.Blagoy, Sokolov, L.Sidyakov - tind, dimpotrivă, pentru a dovedi unitatea poemului. Mai mult, promotorii dualitatea „Poltava“, în esență, sunt uniți în concluziile, descoperind în legătură ei „motivele poeme lirice în spiritul poeme romantice și motive ale tânărului Pușkin epic istoric“ Petru cel Mare „[3, 85] 2. În încercarea de a demonstra unitatea poeziei lui Pușkin, L.Sidyakov, de exemplu, se referă la genul epic 3. V.M.Zhirmunsky, D.D.Blagoy, V.Tomashevsky sublinia caracterul sintetic „Poltava“, care nu numai că exclude, în opinia lor, unitatea, și chiar, dimpotrivă, o promovează 4.

Până în momentul epică său scris în forma sa pură nu există „se realizează poezia lirică în loc de poezie epică, dezvoltarea cea mai matură“ [5, 426-427]. Acest lucru a fost deosebit de evident în înlocuirea poeziei romantice epice din literatura rusă și mondială. Poemul din epic, care se unește, de exemplu, în Iliada lui Homer, atribute generice și de specii, se transformă într-un gen liric-epic. Cu toate acestea, este de remarcat faptul că, chiar și istoric poemul Universitatea Kheraskov, Trediyakovskogo a inclus elemente de genul liric de „epic clasic nu exorcizarea elementul liric. Poetul epic a venit adesea cu propria sa părere, cu evaluarea lui despre portretizat "[6, 508].







În schimbări calitative Puskin să aibă loc până la sfârșitul anilor 20: romantismul dă drumul la realism 5. „Problema centrală a tranziției de la romantism la realism - în atribuirea unui proces literar holistică poate fi considerată ca o tranziție de la liricul la epopeea de gândire“ [7, 89], - D. Kirai crede în mod corect. Prin urmare, este destul de ușor de înțeles contemporanii încercarea de a se vedea în „Poltava“ sau poem epic realist, cu fundație, sau munca romantica, pătrunse de lirism. poemul lui Pușkin nu se încadrează într-un astfel de cadru gen, în legătură cu care există ideea de a combina în ea câteva poeme, uniți printr-un nume comun.

Elementul subiectiv al versurilor - „simt sufletul“ (Hegel) poet - își găsește expresia în poemul luat din epigraf lui Byron, care este o metaforă, în dedicarea de lucrări Volkonskaya Maria, al cărui nume este schimbat la Matrona, și „Binecuvântare“, a pătruns cu expresia deschisă a iubirii:

Pentru voi - dar vocea muzei este întunecată

Va atinge urechea?

Înțelegeți dacă sufletul tău este modest

Încercările inimii mele.

Deșertul tău trist,

Ultimul sunet al discursurilor dvs.,

O comoară, un altar,

O iubire a sufletului meu. [10.180].

În același timp, împreună cu imaginile din trecut, textul include reflecții autobiografice importante despre exil și călăul. Ele reflectă șederea lui Pușkin în St Michael, unde a întâlnit legănat poemul său „Voynarovsky“ Ryleeva și „Mazeppa“ Byron, cu versurile Kochubei și fiica sa sedus. În plus, meditația poem inclus în mod natural poet al capricioase și glorie acordă o „Poltava“ în cazul în care cu siguranță „narațiune predomină puternic“ [11, 203], sunet subiectiv lirică. Este interesant faptul că acest lucru a fost resimțit deja în 1829 de I. Kireevsky: "Uneori găsim uneori în Poltava un gând care contrazice realitatea, uneori o grabă de senzație" [2, 48]. Astfel, ne familiarizăm cu Maria:

Beauties, Mary egală.

Este proaspăt, ca și culoarea vernală,

Înmulțit la umbra pădurii de stejar ... [10, 181].

Sau aflăm despre indignarea lui Mazepa:

Dar cum a furat, cum sa sculat,

Când a lovit brusc în fața lui

Tunderea tunetului. [10,191],







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: