Cunoștințe științifice

Cunoștințele științifice au o serie de trăsături fundamentale, diferențe față de cunoștințele obținute în sfera cunoașterii cotidiene, spontane empirice. Aceste diferențe determină avantajele științei, cunoștințelor științifice. Cele mai importante dintre aceste caracteristici sunt următoarele:







  1. sistematizarea cunoașterii științifice spre deosebire de spontan empiric, reprezentând amestecul de informații, rețete, rețete de activitate și comportament acumulate în timpul dezvoltării istorice a omenirii, experiență de zi cu zi;
  2. modalități specifice de fundamentare a adevărului cunoștințelor științifice, cerința proba bilității sale, care implică necesitatea unei verificări empirice a cunoștințelor primite, a pozițiilor teoretice, a regulilor revelate;
  3. conștientizarea metodei prin care este examinat obiectul. În continuare, știința se îndepărtează de rezultatele obișnuite ale experienței cotidiene, cu cât mai multă abstractizare din ea, cu atât mai clar este nevoia de a crea un sistem de metode speciale de cercetare și studiu. Și, împreună cu cunoașterea obiectelor, știința formează cunoștințe despre metode. În etapele superioare ale dezvoltării științei, există formarea metodologiei ca ramură specială a cunoașterii, concepută pentru a căuta cercetarea științifică;
  4. activitatea științifică necesită o pregătire specială a subiectului cognizant. Aceasta include asimilarea nu numai a cunoștințelor științifice relevante, ci și construirea unui anumit sistem de valori și obiective care să stimuleze cercetarea și studierea științifică a obiectelor noi, indiferent de relevanța efectului practic al cunoștințelor dobândite.






Fiecare nou ciclu de cunoaștere științifică începe cu descoperirea unor probleme. O ipoteză apare ca una dintre soluțiile problemei. O ipoteză bine fondată se transformă într-o teorie științifică.

În nivelul teoretic al cunoașterii, se disting două subsoluri:

  1. modele teoretice private și legi referitoare la un domeniu destul de limitat al fenomenelor,
  2. teoria dezvoltată, care este un model teoretic generalizat care acoperă toate cazurile particulare.






Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: