Conceptul de bază al teoriei de traducere este conceptul de echivalență. Pe baza a ceea ce textul traducerii este considerat echivalent cu textul original?
De ce se poate argumenta că propunerea rusă, „Fratele meu locuiește la Moscova“ este „Fratele meu locuiește la Moscova,“ traducerea unei propoziții engleză în opoziție cu propoziția „Eu sunt student la Universitatea“, care nu nu este o traducere a propoziției limba engleză de mai sus și, prin urmare, la fel ca el? Evident, nu orice înlocuire a textului într-o limbă prin text într-o altă limbă este o traducere. Pentru a avea dreptul de a fi numit traducere (traducere), textul din PJ trebuie să conțină ceva care este conținut în textul IJ. Cu alte cuvinte, atunci când un text este înlocuit cu un text printr-un text, un anumit invariant trebuie să fie stocat în PJ.
Conceptul de "invariant" este împrumutat din limba matematică. În matematică există astfel de transformări, în cursul cărora expresia matematică se schimbă, iar esența ei esențială rămâne neschimbată. În acest caz, matematicienii vorbesc despre o transformare invariantă. Un invariant este o esență neschimbată, care rămâne în sine în timpul diferitelor transformări ale expresiei în sine.
Un invariant este un concept pe care o persoană la creat în mintea sa, studiind procesele de transformare a expresiei. Invarianta însăși nu poate fi izolată în cochilia materialului.
Nu poate fi simțită decât mental, dar nu poate fi imaginată, deoarece există doar în variantele sale. Esența reală a invariantului este întotdeauna o variantă. Aceeași idee poate fi exprimată în mai multe moduri. De exemplu:
1. Învățarea de a traduce este complicată.
2. Nu este ușor să predați traducerea.
3. Este extrem de dificilă implementarea formării în domeniul traducerii.
4. Nu este ușor să înveți să traduci.
Măsura de conservare a acestui invariant determină măsura echivalenței textului de traducere text al originalului. Este necesar să se stabilească ce rămâne invariabil în procesul de traducere?
Pentru a rezolva această problemă, trebuie să procedăm din faptul că limba este un sistem de semne. Fiecare semn are un caracter bidirecțional: un plan de expresie (formă) și un plan de conținut (care înseamnă). Diferitele limbi conțin unități care diferă în termeni de exprimare (adică în formă), dar coincid în termeni de conținut (adică, în sens). De exemplu, cuvântul englez "frate" diferă de cuvântul rusesc "frate" în termeni de exprimare, dar coincide cu el în termeni de conținut, adică în sens. Pe această bază se poate spune că atunci când se înlocuiește un frate englez cu un frate rus, procesul de traducere are loc, deoarece aceste cuvinte coincid sau sunt echivalente în termeni de conținut, adică în sens. De fapt, deoarece textul minim este, de obicei, o propoziție, în măsura în care procesul de traducere se realizează întotdeauna în termen de cel puțin o propoziție. Atunci când se traduce la nivel de propunere, de regulă este eliminată discrepanța dintre unitățile de limbi diferite în termeni de conținut.
Revenind la exemplul de mai sus, trebuie remarcat faptul că, în traducerea, noi nu înlocuiesc pur și simplu angliyskoebrother frate narusskoe sau engleză trăiește viața rusă, dar înlocui toate propoziția engleză Fratele meu locuiește la Moscova propunere a Rusiei Fratele meu locuiește la Moscova, diferită de propoziția originală în limba engleză, în ceea ce privește expresie (în formă), dar echivalentul său în ceea ce privește conținutul, adică să coincidă cu ea în importanță.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: