AA Kovalev și G. Sharbatov în cartea sa "Manualul limbii arabe" fac o astfel de notă: "Acest sunet este străin de limba rusă. Consonanța "Ain" este unul dintre cele mai dificile sunete ale limbii arabe ".
Valoarea decisivă în prelucrarea acestui sunet este imitarea pronunțării profesorului și ascultarea înregistrărilor lingvistice ".
Iată ce sfătuiește profesorul N. Yushmanov:
“... când medicul examinează gâtul nostru și, după ce a împins-o lingură de metal pentru noi în gât, oferă pentru a ne spune A (cea mai mare vocale), corzile vocale tremură, producând voce necesare pentru A, în timp ce trece din cavitatea laringelui în cavitatea bucală se micșorează de la atingerea rece linguri; rezultatul este un sunet care este exprimată în alfabetul semitic „„Ain“." "[1].
Excelentul arab filolog al-Azhari a scris că "Ain" este sunetul cel mai sonor și dulce pentru ureche.
Ibn Manzur. compilatorul limbii arabilor a notat că primul dicționar explicativ al limbii arabe a început cu litera "Ain".
Khalil ibn Ahmad al-Farahidi este cel mai mare filolog arab. care a compilat-o, a crezut că nu merită să începeți lucrarea cu scrisoarea slabă "Alif". Lăsând scrisoarea, el a pus la îndoială, de asemenea, legalitatea utilizării literei „ba“ după „Alif“, „ea“ după „ba“, și așa mai departe. D.
În cele din urmă, el a redesenat complet alfabetul arab, concentrându-se exclusiv pe ordinea sunete-fiziologice a literelor.
Noua ordine a alfabetului arăta astfel:
ع ح ه - خ غ - ق ك - ج ش ض ر ل - ص س ز- ط د ت- ظ ث ذ- ف ب م - و ا ى - الهمزه
Dicționarul a fost numit prozaic, conform primei litere cu care a început. Aceasta este Cartea lui Ain. Nu a ajuns la noi.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: