O patogeneză patogeneză a tulburărilor de personalitate agresivă

Probabil că toată lumea cel puțin o dată în viața lui a fost un martor de agresiune pasivă, atunci când sursa se comportă ca adecvată, dar toate răspunsurile lui, remarci sarcastice, gesturi și expresii faciale arată rezistența internă și ostilitate. O astfel de agresiune nemotivată poate fi pur și simplu un semn de o stare proasta, rezultatul a proiecției de necazurile lor asupra altora.

Dar dacă o persoană este constant nemulțumită de ceva, nu este de acord cu cerințele și standardele publice, prezintă un comportament obstructiv, acesta este deja dincolo de limitele normei. Deci, de obicei, tulburarea de personalitate pasivă-agresivă (PARL) se manifestă.

Cum se recunoaște comportamentul pasiv-agresiv?

Motivele pentru o astfel de strategie de comportament

O patogeneză patogeneză a tulburărilor de personalitate agresivă

În cele mai multe cazuri, rădăcina modelului pasiv-agresiv de comportament trebuie căutată în copilăria timpurie. Baza caracterului viitor și, prin urmare, personalitatea persoanei este stabilită la 3 ani, în această perioadă copilul dezvoltă reacții comportamentale de bază. A afectează starea mentală generală a copilului și formarea acestor reacții, atitudinea părinților față de el, atmosfera din familie, precum și evenimentele traumatice. Aproximativ de la vârsta de un an și jumătate, copilul începe să formeze o voință, în dezvoltarea sa trece în stadiul negativismului sau în stadiul de "I-sine". La această vârstă începe să se perceapă ca pe o persoană separată de mama sa, în această perioadă se formează furie, copilul nu mai vrea să accepte tot ce i se oferă. Din exterior pare o agresiune nerezonabilă. Această revoltă durează până la aproximativ trei ani.

În această perioadă este extrem de important să se asigure abordarea psihologică corectă a copilului atunci când acesta se află într-o stare de respingere. Cel mai important rol în acest proces îl joacă familia: mama, tatăl, bunica, bunicul. Dacă părinții interzic copilului să-și exprime emoții puternice, în special emoții negative, precum și preferințe și dorințe, atunci el dezvoltă un comportament pasiv-negativ. Incapacitatea părinților de a-și exprima sentimentele în mod deschis este fixată la nivel subconștient, ca formă corectă de comportament. Stereotipurile de gen, cum ar fi "bărbații nu plâng" sau "fetele nu se confruntă cu furie", pot, de asemenea, contribui la consolidarea unui model de comportament pasiv-negativ. Acumularea constantă de emoții negative puternice mai devreme sau mai târziu va avea ca rezultat o izbucnire de agresiune furioasă, psihosomatică sau pasivă.

Formarea semnelor de patologie

Etiologia tulburărilor de personalitate este complet necunoscută, dar cercetările științifice arată că genetica este unul dintre principalii factori. Este o predispoziție ereditară care promovează tranziția comportamentului pasiv-agresiv într-o stare patologică. Majoritatea pacienților cu PARL în familie au rude cu tulburări de personalitate. Cu toate acestea, nu întotdeauna o persoană cu o genetică "potrivită" va avea neapărat o tulburare mentală sau va deveni psihopat. Educația nu joacă nici un rol minor. Este influența parentală psihopatologică care poate duce ulterior la formarea fricii unei persoane de pedeapsă și la apariția unui profund sentiment de vină pentru manifestarea deschisă a agresiunii. Parlamentul este cel mai adesea însoțit de simptome anxioase și depresive, precum și de tulburări de tulburări somatice. Persoanele cu o tulburare pasivă-agresivă a personalității au probleme enorme în construirea relațiilor interpersonale, au dificultăți de adaptare la societate. Parlamentul, ca orice altă tulburare de personalitate, este o condiție stabilă care, de-a lungul anilor, este exacerbată, uneori până la psihoză. De aceea ar trebui să căutați întotdeauna ajutor psihoterapeutic.

Criteriile pasiv-agresive ale tulburărilor de personalitate

Gândește omul cu PARL

Manifestarea agresiunii

tulburări emoționale în PARL conduce la faptul că starea tipic emoțională și mentală a acestor oameni - este plictisitor agresiune, nemotivată și furie. Acest lucru se datorează în primul rând certitudinea că ei subestimează, ei încearcă să limiteze libertatea de acțiune, precum și faptul că problemele pe care le ia în considerare circumstanțele externe vinovați și de alte persoane. Orice agresiune în tulburările de personalitate și perversiuni este o consecință a mecanismului de protecție al psihicului. La un moment dat, starea mentală a persoanei revine la nivelul "Id" (unități instinctuale). Agresiunea se poate manifesta în fizic, verbal sau indirect, precum și suspiciozitate, insulte, iritabilitate, vinovăție și negativism. Abilitatea pasivă-agresivă a personalității se caracterizează prin agresivitate ascunsă, care se manifestă sub forma comportamentului negativ al opoziției. Și sentimentul de vinovăție pentru emotiile puternice emergente contribuie adesea la formarea unei tulburări depresive. Combinarea depresiei și a agresiunii este o condiție foarte periculoasă care poate provoca o persoană să încerce să se sinucidă.

Când trebuie să merg la un terapeut?

Agresiunea în tulburările de personalitate, în general, și în Parlament, în special, este principala problemă și potențial pericol pentru ceilalți. Cu toate acestea, este puțin probabil ca o persoană cu un model de comportament pasiv-agresiv să solicite ajutor din partea specialiștilor. La urma urmei, nu suferă de frustrarea lui, mediul său suferă. El însuși consideră că comportamentul și reacțiile sale sunt naturale. Persoanele pasiv-agresive nu văd nicio problemă în sine, văd problema în mediul lor. În cazul în care persoana pasiv agresiv de a trăi în mod normal, impiedica familia sa, provocând nemulțumirea constantă cu autoritățile - este o ocazie de a consulta un terapeut. Intervenția în timp util face previziunea parlamentului relativ favorabilă. Dar dacă nu se face nimic, atunci persoana va deveni în cele din urmă rigidă, neadaptabilă și la bătrânețe complet insuportabilă. Convingerea unei persoane pasive-agresive care apreciază libertatea de acțiune, pe care alții o interferează în viața sa, conduce deseori la o tulburare depresivă severă. Depresia cu PARL este, de asemenea, un motiv pentru tratamentul acestor pacienți terapeutului.

Strategia comunicării cu o persoană pasivă-agresivă

Agresiunea pasivă duce partenerul într-o stare de furie, iritare, stânjenire. Desigur, viața cu o astfel de persoană nu este zahăr, și dacă este posibil să nu se contacteze un astfel de individ, atunci este mai bine să faceți acest lucru. Dar cum să fiți într-o situație în care comunicarea cu o persoană pasivă-agresivă este inevitabilă? În primul rând, nu încercați să re-educe un om, el este probabil să crede cu adevărat că în mod nejustificat jignesc dur și egoist de către alții. Nu reacționați la aceasta "sa dovedit așa, am încercat", raportați importanța rezultatului necesar. Diferențiați responsabilitățile, dar fiți pregătit că nu poate să facă față propriei sale responsabilități. Este greu să contezi deloc pe o astfel de persoană. Vorbiți despre ceea ce simțiți, dar încercați să evitați izbucnirile violente emoționale. Indicați sentimentele și starea emoțională a unui partener, acesta va permite ca el să fie mai deschis, deși este de natură să nege existența emoțiilor negative. Atitudinea ta calmă față de nemulțumirea și furia lui îi va da încredere că în timp poate duce la o expresie mai directă a sentimentelor.

Ce se întâmplă dacă observați un comportament pasiv-agresiv?

Evaluarea dvs., desigur, este destul de dificilă, dar puteți suspecta un model comportamental pasiv-agresiv. Ar trebui să ascultați cât de aproape de oameni, colegi și prieteni răspund despre dumneavoastră. Încearcă să observi cum arată emoții negative. Dacă observați semne de comportament pasiv-agresiv, încercați să evaluați rezultatul unei astfel de expresii de agresiune. Realizați faptul că un astfel de dezavantaj ascuns interferează cu un dialog deschis, contribuie la deteriorarea relațiilor interpersonale și formează o atitudine negativă față de o persoană. În orice situație, încercați să vă exprimați deschis sentimentele, emoțiile și dezacordul. Refuză să comunice de la sarcasm, răspunsuri vagi și remarci caustice. Acest comportament va determina oamenii din jur să aibă mai multă respect și încredere. Este important să ne dăm seama că agresiunea pasivă poate deveni un obstacol insurmontabil în atingerea succesului profesional și crearea unei familii. Dacă simți că nu te face cu o astfel de manieră de exprimare a agresiunii, ar trebui să se consulte cu un psiholog care te poate ajuta să facă față cu temerile și să învețe cum să comunice eficient cu ceilalți.

Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare