Lexicologia studiază vocabularul limbii / limbilor. Obiectul de studiu este cuvântul ca purtător al sensului lexical. Lexicologia este o știință nu despre cuvinte individuale, ci despre sistemul lexical al limbii în general.
Descriptiv - lexical. compoziția limbii la un anumit moment în timp;
Istoric (schimbarea compoziției lexicale a limbajului în timp);
Comparativ (similaritatea compozițiilor lexicale ale limbilor asociate, o parte importantă a studiilor comparative);
Comparativ (dezvăluie universalele lexicale (metaforele sunt în toate limbile)). secţiuni:
Onomasiologie (doctrina procesului de numire a unui cuvânt și de folosire a mijloacelor lingvistice pentru a desemna obiecte)
Etimologia este știința originii și a semnificației inițiale a cuvintelor,
Lexicografie - teoria și practica compilării dicționarelor (importante în formarea și dezvoltarea codificării norm.lit.az a normelor lingvistice în dicționare)
Frazeologia - (o secțiune de lexicologie) se referă la fraze. Non-lingviști vs inc. În lexicologie, tk. Cuvinte-cuvinte, combinații de frazeologie-cuvinte. Charles Bally - a doua jumătate a secolului XX. Vinogradov - lingvistică națională. Izolarea lui F. în auto-știință.
35. Conceptul și corelarea limbajului și a vorbirii.
Deci, conceptul de bază este limba. Se unește în contextul acestei perioade cu toate varietățile de dialecte și dialecte, de clasă, de discursuri profesionale și de altă natură, varietăți orale și scrise. vorbire. Nu există niciun limbaj individual, care unește indivizi care pot folosi în mod diferit un limbaj comun, folosind o altă înțelegere a cuvintelor, gramatică. construcția și pronunția.
Tipologia limbilor. Clasificarea morfologică a limbilor.
Clasificarea tipologică - sunt unite similare în limbile de structură. Clasificarea morfologică clasică a limbilor 4 tipuri:
1). Limbile inflexive / fuzionale (50% din populație) - Indo-europene. + Limbi Semito-Hamitic. (Arab):
1. Intern (alternanta semnificativa a vocalelor - picioarele picioarelor, zi de zi - schimbarea sensului cuvântului) si flexia exterioara;
2. Fusia (fuzionarea morfemelor limită, nu există limită între morfemuri - "urban" - "ds" - pronunțat "c");
3. aplica non-standard și ambiguu - mulți în rusă. cu ajutorul diferitelor aplicații - orașe, mese, cărți. aceeași semnificație gramaticală este transmisă prin diferite aplicații; În finalurile ruse, semnificațiile cazului și numărul sunt combinate, iar în adjective, genul este de asemenea combinat. Adjectivul "aer": sfârșitul - singular. m Im.p
4. o silabă inconfundabilă - nu are același înțeles dacă silaba nu coincide cu cuvântul / morfemul. În rusă. stema verbală: forma, răbdarea, chemarea etc. nu există independent;
5. selectivitatea aplicării cu privire la o anumită versiune fonetică a rădăcinii. Sufixul -n-nu este combinat cu bazele de ceară și ceară din cauza acumulării de consoane, astfel încât un alt sufix-sufix -acest- este implicat în formarea de adjective din aceste baze. ceară, parc;
2). Limbile sunt aglutinante. Cea mai mare parte a familiei. 25% din populația lumii, finno-ugrică, turcă, caucaziană. Aglutinarea (lipirea), atașarea la rădăcină este blocată mecanic:
1. rădăcina nu se modifică;
2. Aplicațiile sunt lipsite de ambiguitate - fiecare exprimă câte un înțeles gramatic. Uzbec morfem Lar arată întotdeauna la plural: Kitob - carte și kitoblar - cărți și un standard (pentru un singur sens gramatical este întotdeauna același afix este utilizat);
3. se aplică atașamente la baza, care este un autocolant separat;
4. Limitele morfemurilor se disting clar.
3). limbi amorfi, sau izolatoare sau rădăcină (chineză. vietnameze, Laos, thailandeză) Există doar rădăcini cuvânt, affixes sunt aproape absente. Silaba are o valoare. Root = silabă. "Zhi" este o zi, "bao" este un ziar, "ji-bao" este un cotidian. Singura modalitate de formare a cuvintelor este compunerea sau slogging-ul. Unul și același cu cuvântul phonetics.t.zr. diferite părți ale cuvântului → ordine cu cuvinte. În limbile de rădăcină există un ton etimologic. la fel din punct de vedere fonetic, cuvântul, dar pronunțat cu tonuri diferite, va avea semnificații diferite.
4). Limbi polisintetice - care încorporează - limba Chukchi, indian american. Unii oameni de știință consideră că sunt un fel de limbi aglutinante, pentru că aceeași tehnică de lipire, nu între rădăcină și afix, ci între rădăcini - suma rădăcinilor - propoziția - cuvântul-propoziție.
Limbă și semiotică. Caracteristicile semnului lingvistic.
Știința care studiază sistemele de semnături se numește semiotică. Fondatorii sunt filosoful american Charles Pierce și Ferdinand de Saussure.
Sistemele de semnalizare naturală sunt artificiale:
-sistem de simboluri matematice, chimice;
- coduri de cod (codul Morse, semnalizarea marcajului marcaj al alfabetului, cifruri);
- limbi artificiale concepute pentru a controla funcționarea sistemelor informatice - limbi de programare.
Lingvistul elvetian Ferdinand de Saussure a studiat limba ca un sistem de semne. A inclus lingvistica în semiotică (sistem lingvistic)
Diferența dintre sistemele Ya și alte semne:
1. sistemul de semne deschis Y. În continuă schimbare, pojavl.novnye el-tu, dr.ischezayut. ↔7 notează un set de gesturi în limba surzilor.
3. este disponibil în mod public. Cunoscut în întreaga societate, și nu doar un cerc îngust de specialiști.
4. Sistemul semnelor primare (toate celelalte sisteme de semne sunt secundare: apar pe baza limbajului uman, interpretate folosind limba de bază).
Esența semnului lingvistic: Harul pe două laturi: materialul, plicul sonor, imaginea acustică - Semnificatorul, roșu / conceptul care desemnează acest semn - desemnat.
Proprietățile semnului lingvistic:
1. Idealitatea ("semnificată - în conștiința umană") ↔material ("semnificant")
2. Limba arbitrară. (Motivul și motivul nemotivat al limbajului) Motivul: "de ce" a fost numit obiect (tabelul - din "trimite", fereastra din "ochi", nouă - nu se știe de ce.)
3. Variabilitatea și neschimbarea semnului lingvistic (modificarea plicului sonor). Extinderea și îngustarea sensului cuvântului "bere-drink", deteriorarea / îmbunătățirea cuvintelor ("tip" - îmbunătățire, "fată" - deteriorare)
4. Simetria limbajului semnelor (Simetria - y 1 = 1 semnificând 1 este -. Mai multe semnificanților -. Omonime Problema 1 este - unele semnificanți - problema de sinonime)
5. Caracterul liniar al semnificantului (discursul nostru este liniar, nu spunem simultan toate cuvintele - extensie în timp și spațiu). "Semnificația" (în mod izolat, fiecare semn individual) și "semnificație" (în ceea ce privește alte semne, toate semnele sunt diferite)) a semnului lingvistic.
Articole similare
-
1 Lexicologie ca ramură a științei limbii și ca disciplină de învățare 2 semasiologie și onomasie -
-
Baie de baie secțiunea a planificatorului de interior on-line
Trimiteți-le prietenilor: