Am oase de capra in pamantul cald de mult timp,
Și voi găti coarnele, vinul din ele va fi de aur,
O să sun pe bătrână, îi voi dezvălui adevărul groaznic.
În caz contrar, de ce pe pământ trăiesc această viață veșnică?
Și când apusul soarelui este scufundat, în colțurile cerului,
Lasă din nou și din nou înainte de mine să plutesc în viața reală
O capră cenușie, o femeie bătrână și o grămadă de turmă,
În caz contrar, de ce pe pământ trăiesc această viață veșnică?
Lupii sunt milioane, noi, capre și întuneric.
Încercați să luptați cu noi.
Da, capre. Da, suntem gri.
Cu copite și coarne ascuțite.
Acum muscatura de pe carne este rândul nostru.
Tremurați-i pe lupi înaintea noastră.
PS.
M-am desființat. Să analizăm rezultatul:
Coarnele și picioarele se înmoaie.
Oh, tu esti capra mea, capra mea, o capra religioasa,
Doar coarnele și picioarele de lângă marginea pământului.
Lupii răi grei te-au mâncat la cină,
Ei își încleștau dinții și se rătăceau acasă.
Am citit într-o carte că, atunci când devine rău,
Și deasupra lumii va veni un topor de gheață și un fierăstrău,
Vei învia din morți, vei lua pe cer,
Și luați-ne cu voi sub aripile strâmte.
În Tsarskoselsky, un loc pastoral
Bunica este aproape în viață de durere.
Numai trezit, vestea proastă
A adus o văduvă a unui vecin.
Acolo, în spatele pădurii,
Pe marginea marginii,
Pe iaz
În ajunul nopții.
Lupii au mâncat țapul bătrânii,
Chiar și coarnele sunt necunoscute ale căror.
Vai!
Drăguță dantelă
Fuzionată cu o coroană de aura de miez de noapte.
Nu are nevoie, din păcate, de cuvinte,
Lăcrimile dureroase doliu.
Vai! Vai!
Cuibul Lui
A distrus mândrul maral!
Nu poate fi îngropat.
A plecat foarte puțin.
Nu plânge.
Această perioadă a anului.
Astfel de lucruri întunecate.
El a primit libertate -
Dar lupii.
Există, din păcate, o capră.
Rămâne să-mi amintească -
Coarne, copite, ceasuri de lână.
Nu pot plânge, draga mea,
toate
Ce se află la picioarele noastre.
Mi se pare că sunt coarnele de capră
Și picioarele, de asemenea,
Uită-te la tine.
Există un pachet de lupi, se pare, a fost.
Bunica lui Vaughn și-a închis mânecile.
Cred că,
Că el, rămânând în viață,
Între noi ar deveni un simbol al iertării,
Iar păcatul coborârii imediate,
Sa ridicat deasupra "caprelor eliberării".
Melo,
Melo,
Chiar și Blizzard
În toate ferestrele.
Picioarele erau albe în zăpadă,
Coarne înfricoșătoare.
Și a măturat traseul lupului,
Și măturat.
Capra nu mai este.
Capra a dispărut.
Mamele rade:
Oh, bunătatea mea.
Una este în viscol.
Capra așteaptă în zadar pentru casă -
E terminat.
Coarnele devin galbene în spatele geamului.
Picioarele sunt albe.
Hedavno
Toate acestea sunt o capră
Era pe drum.
Încă mai trăiești, bătrână doamnă?
Și nu am mai fost în lume pentru mult timp.
Mânere-picioare, coarne-bucle.
Da, un poet a descurajat.
În spatele dunelor de arțar,
În câmp deschis
Trage-mi lupi
Toată noaptea.
Sunt o capră.
Și el a trăit întotdeauna în captivitate.
Nu plânge.
Nu rupeți cu lacrimi
În original: Stânga coarnele și picioarele bunicii.
Cântecul a început să fie plasat în cântece rusești încă din 1855:
Odată, a existat o capră gri,
Odată, a existat o capră gri,
Iată cum! Iată cum! capră grișă!
Iată cum! Iată cum! capră grișă!
Bunica mi-a plăcut capra.
Se întâmpla ca țapul din pădure să se plimbe.
Caprele gri au atacat capra ..
Lupii gri ai caprei s-au mâncat.
Mi-au lăsat bunica cu coarne și picioare.
Acest cântec este o traducere liberă de la originalul polonez, care a fost păstrată într-o colecție scrisă de cântece poloneze compilate în jurul anului 1713.
Trimiteți-le prietenilor: