Problema globală a contaminării radioactive este omul și progresul

Pagina 1 din 3

Problema globală a contaminării radioactive este omul și progresul

Poluarea radioactivă sau radiologică (contaminare); - o depunere de substanțe radioactive sau prezența lor pe suprafețe sau în interiorul solide, lichide sau gaze, inclusiv pe sau în interiorul corpului uman (extras din definiția AIEA).





Pericolul contaminării radioactive este cauzat de decăderea radioactivă a radionuclizilor care emit radiații ionizante dăunătoare sub forma unui flux, de exemplu, particule alfa sau beta, neutroni sau raze gama. Gradul de pericol al contaminării radioactive este determinat de concentrația radionuclizilor, de energia radiației emise, de tipul radiației și de proximitatea spațială a substanțelor radioactive în organele corpului uman.







Contaminarea radioactivă poate afecta oamenii, teritoriul, animalele sau obiectele, de exemplu, îmbrăcămintea. În cazul unei scurgeri în atmosferă de arme nucleare sau reactor nuclear (prin insuficienta izolare) se produce produse de contaminare cu fisiune nucleară și aer combustibil nuclear, sol, oameni, plante și animale în apropierea scurgerii. Un material radioactiv vărsat dintr-un tub de testare, de exemplu hexahidrat de dinitrat de uranil, este capabil să infecteze podeaua camerei și cârpele folosite pentru a colecta substanța vărsată.

Cazurile de contaminare radioactivă extinse testează arme nucleare americane la Bikini Atoll (Eng. Bikini Atoll), o serie de accidente la fabrica „Rocky Flats“ (Eng. Rocky Flats) în statul american Colorado, unde a fost produs plutoniu arme de grad, accidentul de la Cernobâl Centrala nucleară și centrala nucleară japoneză Fukushima-1 (rudzi: Fukushima Daiichi), precum și un accident la asociația de producție Mayak din Rusia.

Contaminarea radioactivă este, de obicei, rezultatul unei scurgeri sau al unui accident în timpul utilizării sau producerii de radionuclizi (radioizotopi) care au nuclee instabile predispuse la dezintegrare radioactivă. Un caz mai puțin tipic de cadere radioactivă este o explozie nucleară.

Surse de contaminare pot fi gazele radioactive, particulele sau lichidele. De exemplu, în cazul unei deversare a unui radionuclid utilizat in medicina nucleara (accidental sau în necunoștință comise, ca și în cazul contaminării radioactive în brazilian Goiania), materialul radioactiv poate fi distribuit pe oameni să se plimbe. În plus, contaminarea radioactivă poate apărea în mod inevitabil ca rezultat al anumitor procese, de exemplu, din cauza scurgerilor de xenon radioactiv în procesarea combustibilului nuclear. În cazul în care materialul radioactiv nu poate fi izolat în interiorul recipientului, acesta poate fi diluat până la concentrații sigure.

Contaminarea radioactivă nu include un material cu radioactivitate reziduală care rămâne pe teritoriul centralei nucleare după dezafectarea acesteia. Prin urmare, materialul radioactiv depozitat în recipiente speciale sigilate este considerat incorect contaminare radioactivă.

Principala modalitate de prevenire a scurgerii contaminanților radioactivi în mediul înconjurător sau a contactului cu acestea (sau a pătrunderii substanțelor radioactive în corpul uman) este conservarea materialelor radioactive din interiorul recipientului de protecție.

Materialul radioactiv din interiorul unui container special de protecție nu este o contaminare radioactivă. Cu toate acestea, în cazurile în care acest material este atât de concentrat încât nivelul radiației sale este detectat în afara containerului, teritoriul expus radiației radioactive este în general considerat a fi infectat.

Cantitatea de material radioactiv eliberată în mediu ca rezultat al unei catastrofe este denumită caracteristică de emisie.

Contaminarea radioactivă poate fi prezentă pe suprafețe sau în anumite volume de aer sau orice alt material, iar metode speciale de măsurare a radiațiilor emise sunt utilizate pentru a determina nivelurile de contaminare a acestora.

Contaminarea radioactivă a suprafeței poate fi fixă ​​sau nefixată (liberă). Contaminarea cu suprafață fixă ​​este, prin definiție, caracterizată prin faptul că materialul radioactiv nu se poate propaga în spațiu, dar, totuși, are un nivel măsurabil de radiație. În cazul contaminării radioactive ne-fixe sau libere, există pericolul răspândirii acesteia pe alte suprafețe, de exemplu pe pielea sau îmbrăcămintea unei persoane, sau pentru captarea de particule de poluare a aerului.

Accesul persoanelor la astfel de zone contaminate este controlat de diverse sisteme de garduri cu puncte de control, iar în unele cazuri este prevăzut ca un costum de protecție împotriva radiațiilor să fie purtat într-o zonă închisă.

Dacă, în timpul contaminării radioactive, un loc este fixat sau marcat pe o hartă geografică ca o sursă de radiație, atunci este foarte probabil să fie foarte contaminat.







Trimiteți-le prietenilor: