Principala întrebare din Moldova este cine

Dodon a câștigat alegerile în calitate de candidat "pro-rus", care a promis că va restabili relațiile normale cu Rusia, pentru a corecta tendința spre Occident, formată de peste șapte ani de guvernare "pro-europeană". Pentru a-și îndeplini efectiv promisiunile preelectorale, Dodon nu are pârghii de putere reale. PCRM are 24 din 101 deputați în parlament. PDM controlează 57 de locuri în parlament, guvern, judiciar, afaceri, presă și afirmă că noul președinte nu este capabil să scuture vechiul curs pro-european.







În primele 100 de zile ale președinției sale, Dodon a făcut două vizite la Moscova și unul la Bruxelles. El a reușit să obțină amnistie pentru migranții moldoveni, cărora li sa refuzat intrarea în Rusia, precum și accesul pe piața rusă pentru întreprinderile din Republica Moldova. Dar, la Washington, Bruxelles, București, Kiev Dodon perceput ca fiind „străin“ ca „Troll anti-occidental“ și nu face afaceri cu el, și cu o coaliție pro-europeană Plahotniuc.

Moscova demonstrează o favoare impresionantă noului președinte al Republicii Moldova. Relațiile ruso-moldovenești s-au transformat, de fapt, în relații ruso-dodon. Plahotniuc este considerat persona non grata în Rusia, iar parlamentul și guvernul aflat sub controlul său ard chiar și acele poduri șocante pe care au încercat să le stabilească cu Moscova înainte de victoria lui Dodon. După asumarea funcției de președinte "pro-rus", gradul de Russophobia implantat de majoritatea de guvernământ este pur și simplu la scară. Președintele Parlamentului Andrian Kandu și premierul Pavel Filip au transmis personal ambasadorului rus o notă în care au anunțat că oficialii moldoveni nu vor merge în Rusia până când "nu va opri persecuția politicienilor moldoveni". Nota nu specifică cine sunt politicienii implicați, dar, așa cum scria presa de la Chișinău, este posibil ca Rusia să încerce să declare Plahotniuc însuși pe lista internațională dorită. În Chișinău, au început să prindă și să închidă "spionii ruși". Parlamentul a refuzat să trimită o delegație la ședința Adunării interparlamentare a CSI. Guvernul anunță noi planuri de punere în aplicare a Acordului de asociere cu UE și consolidarea legăturilor cu NATO. Președintele și prim-ministrul primesc vizite oficiale în România și Ucraina, care refuză să comunice cu președintele Republicii Moldova.







Politica externă a Moldovei a fost împărțită și împărțită între Dodon și Plahotniuc. Președintele a monopolizat relațiile cu Rusia, majoritatea dominantă cu Occidentul și cu vecinii săi.

Aceeași discrepanță se observă și în raport cu Transnistria. Dodon se întâlnește în mod regulat cu șeful regiunii Vadim Krasnoselsky, încercând să stabilească un dialog între malurile Nistrului, cu perspectiva de a ajunge la o înțelegere politică prin modelul federal. Dar guvernul, care reprezintă în mod oficial Moldova în formatul de negocieri "5 + 2", continuă vechiul curs și la dezamăgit pe Dodona, afirmând că reglementarea transnistreană nu este afacerea lui.

Depășirea împărțirii în societatea moldovenească este o sarcină de zeci de ani. Rolul președintelui în decizia sa ar trebui să fie esențial. Dar debutul lui Dodon arată că nu intenționează să devină președinte al tuturor cetățenilor moldoveni și preferă să se angajeze în relații publice în interesul partidului său. Scopul său este de a rămâne locomotiva PCRM, de a-și crea propriul clan, de a câștiga alegerile parlamentare și de al înlocui pe Plahotniuc.

Cu această abordare, Dodon nu are nevoie de parteneri în stânga. Președintele nu face nimic pentru a ajuta la întoarcerea acasă os de balenă, care este sprijinit Dodonei în al doilea tur al alegerilor, dar este forțat să se ascundă în Rusia timp de două zeci de dosare penale fabricate împotriva lui justiție plahotnyukovskoy.

Dar chiar dacă Dodon podomnet sub el pe flancul stâng întreg, el va fi lăsat singur ca Plahotniuc că puterea pur și simplu nu va renunța (de dragul conservării sale, el intenționează să schimbe sistemul electoral dintr-o majoritate la un singur scaun sau mixt), precum și cu forțele radicale pro-occidentale, inclusiv unioniștii români.

Păstrarea actualului guvern nu rezolvă nici una din problemele fundamentale ale Republicii Moldova. Acest regim este incompatibil cu însăși existența statului și a poporului. Întrebarea este de remarcat: cine câștigă.

Victoria față de regimul actual este o condiție necesară pentru corectarea situației. Dar trebuie să înțelegeți ce să faceți după război, cum să construiți o nouă viață în timp de pace. Primele 100 de zile ale lui Dodon sunt doar primul pas mic pe drumul dificil spre acest scop.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: