Citiți primele două linii ale acestui poem într-un ton obișnuit al unei propunere afirmativă - o frază, așa cum aspirat prin Tsvetaeva, suna ironic: „Tosca VET, în general, a negat forțând“ toate la fel „, în legătură cu faptul că folosit pentru a fi mai apropiat de toate:
Dar dacă pe drum - Bush
Se ridică, mai ales ploaia.
Durerea poetului, imensitatea dorinței sale, este văzută. Tsvetaeva anzhambeman și semnele de exclamare întruchipează strigătele, pe care cuvintele sunt concepute să le ascundă. Cuvântul în primele cinci rânduri doresc să fie ironic, dar este contrar ritmul, nu face să creadă în „absolut încă“ simt că Tsvetaeva strigă de indiferență, pentru a scapa de durerea pe care această confuzie, nu ironie.
"Totul mă împinge spre Rusia", a scris Tsetaeva la Anna A. Teskova la începutul anului 1931, referindu-se la complexitatea situației sale în rândul emigranților - la care nu pot merge. Aici nu sunt necesar. Acolo sunt imposibil. Această recunoaștere trebuie luată în considerare în două aspecte. Pe de o parte, există o înțelegere tremurată a posibilităților - imposibilități - "aici" și "acolo". Pe de altă parte, nu pot merge. Fiți atenți, Tsvetaeva nu spune "Nu vreau". Este accidental? Sa gândit să se întoarcă - dacă nu ar fi fost "împinsă"? Nu știu cu ce gânduri Tsvetaeva a părăsit Moscova în 1922, dar mai târziu a scris că intenționează să se întoarcă nu mai devreme de zece ani după ce a plecat. Cu toate acestea, este clar că ea nu și-a imaginat o oportunitate de a reveni la Rusia bolșevică; în 1926 ea a scris fără ambiguitate despre acest vis de revenire a lui VF Bulgakov [204]. Ce sa schimbat? De ce sa întors voluntar Tsvetaeva în Uniunea Sovietică? Atitudinea ei față de bolșevici sa schimbat, a acceptat puterea sovietică? Și cum este "totul împinge" cu "dor de acasă"? Nu există un singur răspuns la aceste întrebări. Un set complex de motive, atît externe, cît și interne, o gândire lungă - și în ajunul plecării: "nu a existat altă alegere".
A început în Praga - cu visele lui Serghei Yakovlevich. I-am citat scrisoarea către domnul Voloshin, unde "se întoarce rapid la Rusia"; Această speranță sa împărtășit cu Bogengardt și Bulgakov. Această speranță sa dezvoltat în paralel cu reevaluarea trecutului său voluntar - poate că ea a condus-o la o astfel de reevaluare și nu invers. Efron a devenit un eurasianist activ, prin el Tsveetava a fost asociat cu euroasienii pur "ca acasă", la fel ca în Praga cu revista "Prin căile lor". Poate că îi plăcea rolul lui Serghei Yakovlevici în cercul eurasianiștilor. Ea a ratat conștiința primei înghițiri, mesagerul nenorocirii: "Prof. Alekseev (și alții) susțin că sunt checiș și comunist. Dacă mă întâlnesc, mă tem de mine. Prof. Alekseev. rascal, crede-mă, nu voi vorbi de nimic ", a respins Tsveeta în scrisoarea sa către Teskova. - Sunt personal bucuros că pleacă, dar sufăr foarte mult pentru S. cu puritatea și căldura inimii. El, fără să mai numere încă două sau trei, este singura forță morală a eurasianismului. - Crede-mă. "Numele lui este" conștiința eurasiană ", iar prof. Karsavin despre el: "copilul de aur al eurasianismului". Dacă este exportat, va fi pe umeri (oase). " În această scrisoare către Teskova (la începutul lui 1929), Tsveetava vorbește despre soțul ei în același ton de încântare și credință în impecabilitatea sa, așa cum i-a fost dată în versetele timpurii. El nu a devenit încă comunist sau checios, dar nu era destinat să-i ia lui Efron cauza Eurasiei pe umeri.
Dragostea pentru patria-mamă, un sentiment de vinovăție în fața ei ("ne-am luptat împotriva poporului nostru") a făcut în cele din urmă Efron un checist. Nu sa întâmplat imediat. K. B. Rodzevich, care a trecut cam în același mod, mi-a spus cu un sentiment de superioritate nemărginit că Serezha nu a fost creat pentru o afacere atât de complexă și periculoasă încât era prea slab pentru el. Sunt înclinat să fiu de acord cu Tsvetaeva: era prea curat și incoerent pentru el. La sfârșitul anilor douăsprezece sau la începutul anilor treizeci, agenții sovietici au început să pătrundă în grupul de eurasianiști din Paris, conducând activitățile organizației și subvenționând-o. Rodzevich susține că Efron "a fost confuz" și "recrutat". A fost imposibil să se intimideze, cel mai probabil că a fost "cumpărat" cu promisiunea de a se întoarce în Rusia. Cuvintele "întoarcerea acasă" pentru el au fost deja magice. A devenit unul dintre organizatorii Uniunii de Acasă de la Paris. Cu aceeași convingere cu care a luptat o dată în Armata Albă, iar acum el a „servit Rusia“ în Uniunea repatriaților. Știa că lucrează pentru NKVD? Nu am știut de ceva timp. Acest lucru este confirmat de povestea lui SL Voitsekhovsky, fostă legată de "Trust" și de cunoașterea cine a slujit, numai după "expunerea de sine" a "Trustului" [205].
Nici în oraș, nici în sat -
Du-te, fiule, în țara ta.
În margine - toate marginile opuse! -
În cazul în care pentru a merge înapoi - înainte
Du-te - în special - la tine,
Rusia nu a văzut
Moore nu era încă șapte ani, nu putea să meargă nicăieri, desigur, iar Tsvetaeva nu l-ar fi lăsat să meargă pentru nimic - ce au însemnat aceste poezii? Uniunea Sovietică nu a fost învinsă - de ce Tsvetaeva, în ciuda logicii ei obișnuite de apărare a învinsului, a cântat ceea ce nu putea să cânte?
Nu sari - nu vei sta!
Și sa așezat - nu da vina.
Copiii erau printre "seduși", împărtășindu-se în totalitate aspirația tatălui. Alya la adorat, îl admira, era prietenos cu el. Ideea lui sa dezvoltat în copilărie în poezia mamei - așa că a rămas pentru ea pentru viață. A vorbit despre tatăl ei la sfârșitul anilor șaizeci și începutul anilor șaptezeci; desigur, nu am îndrăznit să întreb despre activitățile KGB și despre sfârșitul tragic. În tinerețea ei a crezut cu siguranță în adevărul său și a văzut viitorul ei în Rusia sovietică. Acest lucru a fost impus pentru existența emigranților fără speranță, sărăcia, șomajul, natura dificilă și exigentă a mamei. Dar a trebuit să se elibereze în spațiul vieții independente ("Să fii născut din nou, într-o țară nouă!"), Să o construiești după propria înțelegere. Tsvetaeva era convinsă că viața, în general, nu poate fi "construită", ci este creată prin propriul său mod intern și irațional. Oricum, Al ia măsuri active pentru a schimba propriul destin, să devină parte activă a Uniunii reîntorși. Leonid Leonov a revenit la Congresul scriitorului la Paris, în 1935, a declarat VK Zvyagintseva că este abordat artist tânăr, membru al Comsomolului (?!), Fiica Marina Tsvetaeva, a spus că vrea să se întoarcă la Moscova, a cerut Consiliului. A început colaborarea în revista repatriatelor "Patria noastră" - a scris, a tradus, a făcut ilustrații. Mai târziu a lucrat pentru revista pro-sovietică franceză France-URSS. Ea, ca și Serghei Yakovlevich, a fost supărată de încăpățânarea lui Tsveetae, de lipsa de a-și înțelege aspirațiile. În ochii celor dragi - chiar și Mura-Tsvetaeva arăta ca un anacronism: trăia prin legi abrogate, nu înțelege modernitatea, progresul, viitorul.
Tsvetaeva nu numai că nu era convinsă de lipsa de înțelegere și de lipsa de putere a familiei sale în privința iluziei lor. A suferit pentru că ea a fost cauza disconfortului mintal în familie. Din scrisorile lui Tsveeta:
1934: "S. Ya este sfâșiată între țara sa - și familia sa, cred cu tărie nu merg și rupe douăzeci de consistenta (nu dragoste, nu căsătoria - Tsvetaeva nici o coincidență folosește cuvântul „comun“ -. V. Sh) Chiar și cu „idei noi“ - este dificil. Aici, de asemenea, este rupt ".
1935: "Moore trăiește între umanism și aproape fanatism - tatăl meu. "[- Și Moore este doar zece în acest moment.]
1936: "Totul a fost redus la unul: să meargă sau să nu meargă. (Pentru a merge - pentru totdeauna.) Pe scurt: atât S. Ya și Alya și Moore - sunt rupte ".
Sa dovedit că numai ea a împiedicat fericirea familiei, blocând ușa închisă a vecinilor, de unde au o cheie de aur. Uneori, Tsvetaeva simțea că nu numai că nu avea nevoie de ea (ea avea nevoie - Moore - până când ea a crescut), dar ea era împovărătoare. Ea a văzut că Serghei Yakovlevich și Alya au trăit o viață separată de ea, în care au încetat să o dedice.
Poate (am fost un prost!) Ei ar fi fericiti fara mine: unde este mai fericit decat cu mine! Acum spun asta - probabil. Dar cine ar fi convins-o. Eram atât de sigur (ei m-au asigurat!) De indispensabilitatea lor: că fără mine ar muri.
Și acum sunt pentru ei, în special pentru S. pentru că Ala sa scuturat deja - o povară, pedeapsa lui Dumnezeu. Viața este foarte diferită. Moore? Voi răspunde la semnul întrebării deja prezentat. Nu știu nimic. Toți vor să trăiască, să acționeze, să comunice, să "construiască viața" - chiar și pe al lor. "
Treptat Tsvetaeva a început să cedeze, să ezite în corectitudinea poziției ei. Nu pentru că a crezut în adevărul lor, ci din cauza aceleiași conștiințe: "incapacitatea suferinței altcuiva". Ea și-a dat seama că nu are dreptul să le păstreze, să intervină în "fericirea lor". I se părea că Efron nu pleca din cauza ei; de fapt, el nu a "câștigat" încă acest drept. În scrisorile sale există fraze pe care nu le ține, că nu îndrăznește să-l mai țină, că dacă ar spune direct că merge, ar merge împreună cu el - "să nu lase același lucru". "Dar el nu-l ia pe el însuși, așteptându-mă în mod voluntar - ars navele (în conformitate cu el: a dizolvat toate pânzele)." Tsvetaeva a fost incapabil de acest lucru: ". Eu voi muri așa.
Pentru această plăcere a fost necesar să plătească. Și ea a plătit. Serghei Yakovlevich a fost refuzat să lucreze în editura "stânga" pentru că are o soție "dreaptă": un interviu cu Tsvetaeva a apărut în monarhistul "Revival". „Stânga“, „Ultimele știri“, a refuzat cooperarea ei din cauza ei excesive „stângism“ - bun venit la Maiakovski. Independența sa a fost iritat, dar acum, când soțul și fiica ei a devenit un repatriaților activ, Tsvetaeva a început mecanic la rang de „bolshevizanam“, care a fost, probabil, Inacceptabilitatea toate pentru ea. Este posibil ca "Ultimele știri" să nu se fi spart cu ea atât din cauza scandalului cu articolul despre Gronsky, cât și din cauza orientării politice a lui Efron. "Politica externă" a lui Tsvetaeva sa dovedit a fi cealaltă parte. "Situația este ambiguă", a scris Teskova. - Astăzi, de exemplu, am citit într-o seară mare a poeților emigranți (tot Parisul, până la ruinele lui Merezhkovski, o dată scrisă și poezie). Și mâine (nu știu - când), la cererea proprie - într-o seară de întoarcere (NB aceleași poeme și în ambele cazuri - gratuit) - și ar putea părea urât ". Gândurile despre acest lucru sunt cauzate de poezii cu un epigraf de la AK Tolstoi:
Două mori nu este un luptător, dar - dacă oaspetele este casual -
Acest oaspete - ca și în osul gâtului, oaspetele - la fel ca în semn de unghii.
Două tabere nu sunt un luptător: judecătorul - reclamantul - ostatecul -
Două - un antrax! Spiritul este împotriva inimii.
Soarta a jucat cu Tsveetava o glumă crudă: independența ei nu a fost spartă prin trădarea însăși, ci prin legăturile de familie.
Cea mai dramatică a fost cea a întregii familii, Tsveetava a dorit mai mult Rusia. Ea nu-l iubea pentru „noi“ sau idei „vechi“, nu pentru amintiri din trecut și nu în speranța pentru viitor. Era legată de Rusia prin sânge - spiritul acestei țări trăia în ea, era spiritul limbii pe care ea credea și scria. "Dorind acasă! Pentru o lungă perioadă de timp. „- nu a scăpat accidental un strigăt, iar cel intern al celor mai importante recunoașterile Tsvetaeva dictate de anii ardere place aproape în secret pentru Rusia. Această dragoste a izbucnit rar și cu cuvinte mici - într-un cuvânt, într-un cuvânt, într-o imagine. De exemplu, în versetul "Împărtășind un ciur. »:
Ireversibil ca glorie
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: