imparțial
Sensul comun (și incorect) al acestui cuvânt este "neplăcut", "ofensator". Între timp, "imparțial" este o calitate foarte decentă. La urma urmei, cuvântul înseamnă "imparțial, echitabil", care nu se bazează pe prejudecăți, indiferent de persoane și de ranguri.
Ushakov confirmă: "Nefavorabil - nu se bazează pe individualitate" (Dicționar de limbă rusă editat de DN Ushakov).
Se pare că critica nefolositoare nu este un flux de insulte, ci doar o opinie imparțială. Și atitudinea imparțială a judecătorului este singura speranță pentru omul sărac să câștige de la omul bogat rău și dezonorant.
simpatic
Este interesant, de ce mulți oameni cred că "congenital" înseamnă cel mai înalt grad de geniu? Probabil, pentru că au auzit acest cuvânt din gura lui Ostap Bender, care la folosit doar în acest sens. Cu toate acestea, marele combinator a fost greșit, deoarece nu știa valoarea prefixului "con-".
Și acest prefix vine de la lat con (cum) - "împreună". Dar cu ce? Cu un geniu? În latină, geniul a fost spiritul-păstor, apoi pur și simplu spiritul. În consecință, "congenitalul" este aproape în spirit. "Cel mai strălucit adepot al lui Moliere în Rusia a fost Griboyedov, care, în imaginea lui Chatsky congenial lui Moliere, versiunea lui" Misantrope ".
Să scoată o vorbă, ca regulă, acesta stabilește un sens pozitiv (celebrul, șocante), crede, probabil, că „odios“ - derivat din „odă“. Dar, de la „Oda“ a fost un cuvânt puțin cunoscut „catodică“ și „odioasa“ - „foarte rău“ din cuvântul latin odiosus, care se traduce ca „plin de ură“, „urât“,
Orice dicționar de cuvinte străine vă va spune că "odiosul" este nedorit, provocând o atitudine bruscă negativă, neplăcută și în același spirit.
Grație jurnaliștilor și interpreți de filme americane știm cu toții că, dacă apeși pe trăgaci, nu va fi împușcat ( „Dacă nu recunosc budismul este religia cea mai liniștită, am apăsa pe trăgaci și sunt distanțate capul prost off în bucăți!“). Deși este necesar să apăsați declanșatorul.
Dacă într-adevăr doriți să utilizați cuvântul compact "declanșator" în loc de "cârlig de declanșare" voluminos, puteți spune "trageți trăgaciul". Și o puteți elibera doar prin apăsarea declanșatorului.
Astăzi, cuvântul este folosit în sensul de „lord“, „domina“, „cântărește pe cineva sau ceva“:. „Deasupra mea domină cap“, „Roca grea îl domină“ Dar această utilizare a cuvântului "dovlet" este incorectă. Deja ridică suspiciunea cuvântul „auto-suficient“ - se pare că omul însuși este copleșitoare, la el însuși prevalează?
Faptul că inițial cuvântul „domina“ înseamnă „întâlni“, „să fie suficient“ (cuvântul „autosuficient“, apoi vine în mod logic „de sine stătătoare“).
Când a ajuns cuvântul "dovlet" să dobândească sensul modern de "domină"? Aproximativ până la sfârșitul secolului XIX. Astfel, într-o scrisoare în 1890 scriitorul Korolenko spune etnograful Lukașevici: „Verbul“ domină „Atasati orice diferență de valoare l ... Destul, între timp, amintesc de celebra zicala“ domină pînă în ziua necazul ei „sau“ in prezent arta domina „pentru a înțelege, că acest verb înseamnă "a fi suficient pentru a fi conținut". Este suficient ca ziua sa să aibă grijă de el însuși, o artă care este mulțumită de sine. " De ce are acum o altă interpretare cuvântul "dovlet"? Probabil din cauza asemănării lor cu cuvintele "de a apăsa", de a "suprima".
Campanie / companie
Destul de des, cuvântul "companie" și "campanie" sunt confundate de toți cei cărora le pasă: "campanie, producând modele", "compania lui Napoleon din Rusia". Este deosebit de dificil pentru oamenii din zonele în care se "scutură" în mod tradițional sau "biciuiesc".
Deci, cum vă amintiți că „societatea“ - este de oameni petrece timp împreună, și „campania“ - un set de operațiuni militare, unite printr-un plan strategic comun, sau un set de măsuri pentru punerea în aplicare a unor sarcini importante?
Cuvântul "companie" a venit de la compania latină, în care prefixul corespunde prefixului rusesc "c- (co)" și rădăcina din panis ("pâine"). În consecință, vechea companie romană - un grup de prieteni-tovarăși, la fel ca noi.
Cuvântul "campanie" a venit din campania latină (campus - "câmp"). Și câmpul nu este numai în sensul agricol, ci și în armată - ca câmp de luptă. Prin urmare, „O campanie de succes pentru treierat de iarnă a permis să umple cuferele Patriei 100%“ și „campania de putere Tlaxcala împotriva triburilor Purepecha (bine, campania lui Napoleon împotriva Rusiei), încheiat în înfrângerea completă a agresorilor.“ Dar: „Compania de oameni în stare de ebrietate a comis acțiuni ilegale împotriva staul cu pepeni verzi.“
Ca memorie memorabilă, expresia "compania desfășoară o campanie" este bună. Dimpotrivă, nu se întâmplă.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: