Trei versuri ale lui John Donna în traducerea lui Brodish
Sânge a băut în mod egal de la noi:
Al tău al meu este amestecat acum.
Dar asta nu vom numi
Păcatul, pierderea virginității, răul.
Flea, din sângele unui beat beat,
Somnul meu veșnic era plin;
A atins mai mult de-a noastră.
Fiți conștienți de faptul că are trei vieți și aproape
Atenția ei. Pentru că în el aproape,
Nu, mai mult decât tu și cu mine suntem căsătoriți.
Și patul pentru noi, și templul puricii sunt acestea.
Suntem legați mai mult decât altarul
Pereții vii de culoarea chihlimbarului.
Puteți face clic pentru a opri suspinul.
Dar Dumnezeu nu va ierta sinucidere.
Și uciderea sacrilegistă a trei.
Cu toate acestea, unghiul a devenit un călău,
În sângele nevinovatului este pângărit. În ce
În general, puricii erau vinovați?
În picătură care a băut accidental.
Dar din moment ce șopti, mândrie,
Ce, spun ei, puterea mea nu a eșuat,
Nu fiți surzi la pretențiile mele:
Veți pierde mai puțin de păcat,
Apoi a băut puricul mort.
"FARBURSARE, GRADUL INTERZIS"
Ca cei neprihăniți în ceasul lor de moarte
Ei încearcă să șoptească un duș:
„Du-te!“ - și păzește-ți ochii
Prieteni de la ei, spunând "deja"
Sau "încă nu" - deci într-un moment plin de jale
Și nu expunem pasiunile,
Pentru ca întâlnirea să nu-și reducă fața
Martorul acestei separări.
Cutremurul pare oribil,
Aruncă mințile în întuneric.
Când ochii cerești tremură,
Nefericit și calm suntem.
Așa este dragostea inimilor pământești:
Nu este acceptat, nu este depășit
Absențe: este sfârșitul
Indiferent de ceea ce plânge carnea.
Dar noi ... suntem atât de iubitori
Este subtil că sentimentele noastre
Nu pot deranja durerea
Și durerea buzelor tăiate, -
Spunem la revedere. Pentru că suntem una.
Cele două suflete nu pot fi dezmembrate,
Ca un lingou prețios. dar
Plecarea mea îi va întinde într-un fir.
Pe măsură ce acul circulă, tremurând,
Acestea vor arăta în jurul marginilor,
În cazul în care sufletul meu se învârte,
Fără să te miști, sufletul tău.
Și vei cădea în noapte
Aici, în centru, începând brusc
Rolați, îndreptați din nou,
Mai mult sau mai puțin cercul.
Dar dacă sunteți mereu ferm
Acolo, în centru, ar trebui să se întoarcă
Eu din cercurile mele,
De unde am pornit.
Când otrava mea amară mă omoară,
Când de la creanțe și servicii
Dragostea mea va coborî brusc,
La patul tău va veni umbra mea.
Și tu, deja la mila celor mai grave mâini,
Vei cânta și, salutând vizita,
Lumânarea voastră se va arunca în întuneric.
Și te vei agăța de vecinul tău.
Și el, deja obosit, își va imagina,
Ce o nouă mângâiere întrebi și pe perete
El se va mișca în somnul lui,
Apoi, săraci săraci Aspid, este palid,
În sudoarea de argint, singur,
Nu mă vei lăsa în ghost.
Blestemul? Prefer să vă
Pocăiți, decât luați în lacrimi
Acea puritate, care nu este în ochi.
Trimiteți-le prietenilor: