Această carte explică utilitatea și răul cuvintelor, modul de determinare a efectului pe care îl vor produce cuvintele dvs., precum și pe modelele de limbă care vă permit să transformați declarațiile dăunătoare în cele utile. Termenul "ghiftura gurii" reflectă asemănarea acestor modele cu trucurile de cărți. Simplul cuvânt provine dintr-un cuvânt vechi norvegian care înseamnă "priceput", "viclean", "priceput" sau "agil". Expresia "mânia de mână" în engleză înseamnă un fel de trucuri de cărți care pot fi caracterizate de fraza: "Aici este cartea dvs., dar este plecat". De exemplu, acoperiți un ace cu un vârf, dar când magicianul ia această carte, asul de pică se "transformă" într-o regină a inimilor. Modelele verbale ale "focurilor lingvistice" au proprietăți similare "magice", deoarece acestea implică adesea schimbări semnificative în percepție și acele ipoteze pe care se bazează această percepție.
Limbajul și programarea neuro-lingvistică
Acest studiu se bazează pe modelele și conceptele luate în considerare în programarea neuro-lingvistică (NLP). NLP se ocupă de problema influenței limbii asupra programării proceselor mentale și a altor funcții ale sistemului nervos și studiază modul în care procesele mentale și sistemul nervos formează modelele noastre de limbă și limbă și le găsim în ele.
Esența programării neuro-lingvistice este că funcționarea sistemului nervos ("neuro-") este strâns legată de abilitățile lingvistice ("lingvistice"). Strategiile ("programele"), prin care ne organizăm și direcționăm comportamentul, sunt alcătuite din modele nervoase și de limbă. În prima sa carte, The Structure of Magic (1975), fondatorii NLP Richard Bandler și John Grinder au încercat să definească anumite principii pe care se bazează "magia" lui Freud:
Toate punctele forte ale oamenilor, atât pozitive cât și negative, implică utilizarea limbajului. Ca oameni, folosim limba în două moduri. În primul rând, cu ajutorul ei reflectăm experiența noastră - o astfel de activitate pe care o numim raționament, gândire, fantezie, relatare. Atunci când folosim limbajul ca sistem reprezentativ, creăm un model al experienței noastre. Acest model al lumii, creat cu ajutorul unei funcții reprezentative a limbajului, se bazează pe percepția noastră asupra lumii. Impresiile noastre sunt, de asemenea, determinate parțial de modelul nostru de reprezentare ... În al doilea rând, folosim limba pentru a transmite modelul nostru sau reprezentarea lumii între ei. Noi numim această conversație, discuție, scriind ceva, citit o prelegere, cântând.
Potrivit lui Bandler și Grinder, limbajul servește ca mijloc de a reprezenta sau de a crea modele de experiență, precum și de a le transmite. După cum știți, vechii greci au folosit cuvinte diferite pentru a desemna aceste două funcții ale limbajului. Termenul "rest" înseamnă cuvinte folosite ca mijloc de comunicare, iar termenul "logos" - cuvinte legate de gândire și înțelegere. Conceptul de "rest" se referă la cuvântul "cuvinte ca obiecte", iar conceptul de "logos" se referă la cuvintele asociate cu "manifestarea minții". Filosoful antic grec Aristotel a descris relația dintre cuvinte și experiența psihică:
Cuvintele menționate denotă experiența mentală, cuvintele scrise semnifică cuvintele rostite. Modul în care scrisul de mână diferă pentru diferiți oameni, la fel și sunetele discursului lor. Cu toate acestea, experiența mentală, ceea ce înseamnă cuvinte, este aceeași pentru toți, precum și acei subiecți din ale căror imagini se compune.
Adoptarea lui Aristotel că termenul „înseamnă“ noastră „experiență mentală“, în ton cu poziția PNL că cuvintele scrise și rostite sunt „structuri de suprafață“, care, la rândul lor, sunt convertite „structuri profunde“ mentale și lingvistice. Ca o consecință, cuvintele pot reflecta simultan și pot forma o experiență psihică. Această proprietate le face o unealtă puternică de gândire și alte procese mentale conștiente sau inconștiente. Trecând la nivelul structurilor adânci cu ajutorul cuvintelor specifice folosite de individ, putem determina acele procese psihice ascunse care se reflectă în modelele limbii acestei persoane și le influențează.
Din acest punct de vedere, limba nu este doar un "epifenomen", sau un set de semne arbitrare, prin care comunicăm experiența noastră psihică altora; aceasta este cea mai importantă componentă a experienței noastre mentale. Așa cum a arătat Bandler și Grinder:
Sistemul nervos responsabil pentru crearea unui sistem lingvistic reprezentativ este același sistem nervos prin care oamenii creează toate celelalte modele ale lumii - vizuale, kinestezice etc. Aceste sisteme au aceleași principii structurale.
Astfel, limba poate duplica și chiar poate înlocui experiența și activitatea noastră în alte sisteme reprezentative interne. Este important să înțelegem că "conversația" nu reflectă pur și simplu ideile noastre despre ceva, ci este într-adevăr capabilă să creeze noi convingeri sau să le schimbe pe cele dintâi. Deci, limba joacă un rol potențial profund și specific în procesele de schimbare a vieții și de vindecare.
De exemplu, în filosofia vechilor greci, conceptul de "logos" conținea principiul guvernator și unificator al universului. Heraclitus (540-480 î.Hr.) a definit "logosul" ca fiind "un principiu universal prin care toate lucrurile sunt legate între ele și toate evenimentele au loc în natură". Stoicii au numit "logos" principiul cosmic de conducere sau constructiv inerent în orice realitate și care îl pătrundea. Potrivit filosofului iudeo-ellenist Philo (contemporan al lui Isus Hristos), Logosul este un intermediar între realitatea absolută și lumea sensibilă.
Harta și Teritoriul
Piatra de temelie a "Focurilor de limbă" și abordarea limbajului adoptate în PNL este prevederea că "harta nu este identică cu teritoriul". Acest principiu a fost formulat pentru prima oară de fondatorul semanticii generale de Alfred Kozhibski (1879-1950). Aceasta reflectă diferențele fundamentale dintre "hărțile lumii" noastre și lumea în sine. Filozofia limbajului Kozhybski a avut o influență puternică asupra dezvoltării NLP. Lucrările lui Kozhibski în domeniul semanticii, împreună cu teoria sintactică a gramaticii de transformare Naum Chomsky, formează nucleul aspectului "lingvistic" al programării neo-lingvistice.
În principal său de muncă Știință și Sanity (1933), Korzybski exprimă opinia că progresul societății noastre într-o mare măsură predeterminată de prezența unui sistem nervos uman flexibil, capabil de a crea și de a folosi reprezentări simbolice sau un card. Limba, de exemplu, este de asemenea un fel de hartă sau model al lumii, care vă permite să rezume sau generaliza experiența noastră și să o transmită altora, salvându-le astfel, de a avea de a face aceleași greșeli sau reinventeze ceea ce a fost deja inventat. Potrivit lui Kojibski, această capacitate de generalizări lingvistice explică progresul omului în comparație cu animalele, dar erorile în înțelegerea și folosirea unor astfel de mecanisme sunt cauza multor probleme. Oamenii de știință sugerează că o persoană are nevoie să fie învățați utilizarea corectă a limbii, și, astfel, pot preveni conflictele inutile și neînțelegerile care rezultă din confuzia între hartă și teritoriu.
În special, "legea individualității" lui Kozhybski spune că "nu există două persoane identice sau situații sau etape ale vreunui proces". Korzybski a subliniat că suma experienței noastre unice cu mult superioare de vocabular și concepte, iar acest lucru duce la încercări de a identifica sau a „amesteca“ două sau mai multe situații (NLP ce se numește „generalizare“ sau „ambiguitate“). Cuvântul „pisică“, de exemplu, este utilizat în legătură cu milioane de persoane diferite ale acestei specii, în același animal la diferite perioade ale vieții sale, imaginile noastre mentale, ilustrații și fotografii, metaforic - în legătură cu o persoană ( „chiar și pisica ") și chiar la o combinație de litere k-o-t. Astfel, atunci când cineva rostește cuvântul "pisică", nu este întotdeauna evident dacă are în minte un animal cu patru picioare, un cuvânt cu trei litere sau un antropoid biped.
Potrivit lui Kozhybski, este extrem de important să-i învețe pe oameni să înțeleagă și să-și extindă abilitățile lingvistice pentru a obține un succes mai mare în comunicare și pentru a aprecia unicitatea experiențelor cotidiene. El a căutat să creeze instrumente care să-i ajute pe oameni să-și evalueze experiența, concentrându-se nu pe semnificațiile tradiționale ale cuvintelor, ci pe fapte unice specifice fiecărei situații specifice. Kozhibski a fost un susținător al oamenilor care nu își luau timpul cu reacții imediate și acordând atenție proprietăților unice ale fiecărei situații și interpretărilor sale alternative.
Idei și metode Kozhibski sunt una dintre "balenele" pe care se bazează NLP. În 1941, Kozhybski a numit mai întâi "neurolinguistica" un domeniu important de cercetare științifică legat de semantica generală.
În NLP se consideră că fiecare dintre noi are propria sa imagine a lumii, pe baza "hărților lumii" interne, care sunt formate folosind sisteme de reprezentare a limbilor și senzoriale ca rezultat al experienței noastre de zi cu zi. Aceste hărți "neurolinguiste" sunt, într-o măsură mai mare decât realitatea în sine, care determină modul în care interpretăm și reacționăm la lumea din jurul nostru, ce semnificație ne atașăm comportamentului și experienței noastre. Hamletul lui Shakespeare a spus: "Nu este nimic bun sau rău, această gândire face totul" [3].
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: