Vezi în alte dicționare
capacitatea unei persoane de a efectua reglementarea și auto-reglementarea activității și comportamentului, care este exprimat în depășirea dificultăților activi, contradicțiile și conflictele, atunci când elurile conștiente. V. exprimă individualitatea unei persoane, servește auto-afirmarea și auto-exprimarea lui "eu". Sunt diferite. conceptul de explicație a voinței ca fiind cea mai importantă proprietate personală, în care, ca primă, de psihologice. concepte: V. înțeleasă ca o motivație arbitrară și (VA Ivannikov), si ca nevoia de a depăși obstacolele (PV Simonov), și, ca un aspect al relațiilor samosubektivnyh (VK Kalin). V. reprezentand, cel mai înalt nivel de reglementare a individului, sa opus în mod spontan pliere îndemnuri impulsiv om promovează integrarea sensului semantic, nevoile Uniunii, obiective, orientări valorice într-o orientare uniformă a individului. B. sta la baza stabilității emoționale a individului în raport cu aleatoriu și în contradicție cu influențele ei externe, este baza pentru restructurarea calităților personale în procesul de auto-educare. V. efectuează în viața individului.
Encyclopedia sociologică rusă
Eng. va; l. Wille. Dorința și capacitatea unei persoane de a acționa în direcția unui obiectiv conștient stabilit, depășind obstacolele interne și externe.
Marele Dicționar de Sociologie
Dicționar sociologic explicativ
Capacitatea omului de a reglementa în mod specific activitățile lor și să acționeze pentru a atinge acest obiectiv, de rupere obstacolele interne și externe.
Formare fizică adaptivă
Abilitatea unei persoane de a acționa în direcția unui obiectiv conștient stabilit, în timp ce depășește obstacolele interne.
- capacitatea unei persoane de a se auto-determina și de a-și auto-reglementa activitățile. Voința se manifestă în situații de depășire a obstacolelor în atingerea obiectivelor stabilite. Inițial, noțiunea de voință a fost folosită pentru a explica motivațiile pentru acțiunile care se desfășoară în conformitate cu deciziile individului, dar nu răspund dorințelor sale. Mai târziu, noțiunea de voință a început să fie folosită pentru a desemna posibilitatea alegerii libere în situații de conflict de dorințe ("liberul arbitru"). Perspectiva modernă a voinței se caracterizează prin faptul că o consideră o acțiune complexă voluntară, integrându-se într-o activitate holistică, reglementată de voință.
Q & A:
Articole similare
-
Cum să cureți în mod corespunzător o cușcă de papagal de casă - conținutul animalelor - enciclopedie
-
Inflația - enciclopedie psihologică - enciclopedie dicționare
Trimiteți-le prietenilor: