conceptul, prevalența, căile și factorii de transmitere, factorii de risc, sistemul de prevenire ".
Notă: o serie de întrebări conțin mai multe răspunsuri corecte:
1. Cele mai periculoase surse ale VBI sunt:
a) vizitatori ai pacienților care suferă de amigdalită cronică și faringită;
b) îngrijirea pacienților grav bolnavi cu patologie ginecologică inflamatorie;
c) personal medical care a venit la serviciu după ce a suferit infecții intestinale;
d) personalul medical care a venit la muncă după ce a suferit ARVI;
e) Pacienții aflați în spital pentru o perioadă lungă de timp.
2. La un pacient cu psihoză maniaco-depresivă, aflat în tratament într-o sală de psihiatrie, febra durează patru zile, cauza cărora nu este stabilită. Pentru acest pacient:
a) este necesară stabilirea unei observații clinice dinamice;
b) descărcarea de gestiune din spital;
c) efectuează un studiu serologic de sânge pe abdomen și tifos și microscopia frotiurilor de sânge pentru malarie;
d) efectuează un studiu bacteriologic al fecalelor pentru prezența enterobacteriilor patogene.
3. Riscul crescut de apariție a VBI în departamentele chirurgicale generale este determinat de:
a) frecvența ridicată a intervențiilor chirurgicale efectuate în caz de urgență;
b) un număr mare de injecții intramusculare;
c) un număr mare de perfuzii intravenoase administrate pacienților;
d) nevoia frecventă de a avea un pacient o cateterizare a vezicii;
e) nerespectarea normelor zonei în camerele celor mai multe departamente chirurgicale generale existente.
4. Cu diseminarea nosocomială a infecțiilor intestinale în spitalele somatice ale copiilor, cele mai multe infecții apar cel mai frecvent:
a) pentru utilizarea orală a formelor de dozare infectate;
b) când mănâncă alimente infectate la unitatea de hrană a spitalului sau în departamentul de cămară.
5. Sursele principale de WBI în departamentele de pulmonologie pentru copii sunt:
a) personal medical;
c) îngrijitorii.
6. Caracteristicile organizării profilaxiei VBI în spitalele de profil general chirurgical:
a) introducerea unui antibiotic în scopuri profilactice conform indicațiilor stricte;
b) controlul strict al implementării normelor regimului anti-epidemic în manipulare;
c) implementarea controlului microbiologic asupra stării regimului sanitar și anti-epidemic;
d) utilizarea extensivă a materialului de sutură inerțial biologic;
e) implementarea interpretării bacteriologice etiologice a infecțiilor nosocomiale.
7. Particularitățile organizării prevenirii VBI în departamentele somatice ale copiilor sunt:
a) utilizarea cateterismului numai pe baza unor indicații stricte și utilizarea cateterelor de unică folosință;
b) organizarea supravegherii epidemiologice într-un spital cu monitorizare microbiologică a tulpinilor care circulă; aplicarea bacteriofagilor adaptați;
c) diferite tactici ale terapiei cu antibiotice la pacienții cu studii obligatorii privind sensibilitatea tulpinilor care circulă la antibiotice;
d) respectarea principiului ciclicității în camerele de umplere, retragerea la timp a pacienților cu semne de boli infecțioase din cadrul departamentului;
8. O infecție nosocomială este:
a) orice boală clinică de origine microbiană care afectează pacientul ca urmare a poziției sale în spital, iar personalul spitalului boala din cauza muncii sale în instalație, indiferent de debutul simptomelor în timpul șederii lor și după externare din spital;.
b) orice boală clinică de origine microbiană care afectează pacientul, ca urmare a admiterii sale la spital sau să solicite asistență medicală precum și spital boala personalului ca urmare a activității sale în instalația, indiferent de debutul simptomelor în timpul șederii lor și după externarea din spital ;
c) orice boală semnificativă clinic microbiană care afectează pacientul, ca urmare a admiterii sale la spital sau să solicite asistență medicală, precum și rude ale bolii pacientului infectat prin contact cu ea.
9. Principalii factori etiologici ai infecțiilor nosocomiale ale tractului urinar sunt:
a) Pseudomonas aeruginosa;
c) Staphylococcus aureus epidermic;
10. Principalii agenți etiologici ai infecțiilor cu leziuni la spital includ:
a) bacterii din genul Citrobacter;
c) corynebacterii de difterie;
d) Pseudomonas aeruginosa;
g) bacteriile din genul Acinetobacter.
11. Cel mai mare risc de infecție nosocomială cu hepatită hemocontactă este caracteristic pentru:
a) pacienții din spitalele de psihiatrie;
b) pacienții aflați sub tratament în spitalele de zi pentru exacerbarea patologiei cronice a sistemului bronhopulmonar;
c) pacienții care au primit intervenții chirurgicale extinse urmate de transfuzii de componente sanguine;
d) femeile care suferă un mini-avort într-un cadru policlinic;
e) femeile care efectuează un avort într-un cadru instituțional;
e) Pacienții care primesc proceduri de hemodializă.
12. Focarele infecțiilor nosocomiale se caracterizează prin:
a) efectul diferitelor căi de transmitere a agentului patogen;
b) acțiunea unei singure căi de transmitere a infecției;
c) gravitatea specifică mare a formelor clinice ușoare de HBI;
d) letalitate mare;
e) absența incidenței participanților.
13. Clasificarea rănilor chirurgicale în ceea ce privește gradul de pericol de instalare a VBI sugerează împărțirea acestora în:
14. Rezervoarele secundare ale agenților patogeni ai HBV care se formează în mediul spitalicesc includ:
a) personal medical;
b) umidificatoare de aer condiționat;
c) echipamente de recoltare utilizate;
d) instalații de duș;
e) dezinfectanți cu o concentrație mai scăzută de agent activ.
15. Particularitățile organizării profilaxiei VBI în spitalele terapeutice:
a) un control strict asupra calității tratamentului pre-sterilizare și sterilizării instrumentelor utilizate pentru manipularea invazivă, cu o reducere simultană a numărului de proceduri invazive;
b) prescrierea medicamentelor eubiotice pentru pacienți;
c) examinarea bacteriologică periodică a personalului medical într-o manieră planificată.
16. Grupurile de risc principale pentru infecția ocupațională cu hepatitele virale B și C sunt lucrători medicali:
a) departamentele de anestezie și resuscitare;
b) paramedic al dispensarelor medicale rurale;
c) centrele și departamentele de hemodializă;
d) departamentele terapeutice;
e) asistente medicale regulate ale departamentelor psiho-neurologice.
17. În structura VBI în unitățile de terapie intensivă și în terapia intensivă, prevalează:
a) infecții ale tractului urinar;
b) infecția cu sânge;
18. În funcție de modalitățile și factorii de transmitere a MNR, se disting următoarele grupuri de WBI:
19. Calea principală de transfer a infecțiilor chirurgicale ale plăgilor este:
20. Rănile chirurgicale contaminate includ:
a) plăgi chirurgicale în care microorganismele care au provocat VBI au fost prezente în zona de operare înainte de operație;
b) plăgi chirurgicale cu o întrerupere semnificativă a tehnicii de sterilitate sau cu o scurgere semnificativă a conținutului tractului gastrointestinal
c) plăgi chirurgicale care penetrează tractul respirator, tractul digestiv, tractul genital sau urinar.
21. Motivele generale ale incidenței ridicate a HBI în spitale includ:
a) prezența unui număr mare de surse de infecție și a condițiilor de răspândire;
b) o scădere a numărului de paturi de spital în unitatea sanitară;
c) scăderea rezistenței organismului pacientului la proceduri complicate;
d) introducerea principiului reședinței comune în spitalele de obstetrică;
e) deficiențe în plasarea, dotarea și organizarea activității unității sanitare.
22. Sursele de infecție cu VBI în spitalele psihoneurologice sunt cel mai des:
a) pacienții și transportatorii din rândul medicilor;
b) Pacienți și purtători din rândul pacienților.
23. În prezent, structura infecțiilor nosocomiale în instituțiile medicale este dominată de:
a) hepatită virală hemocontactă (B, C, D);
b) infecții intestinale;
c) infecții purulente-septice;
d) infecții fungice spitale;
24. Măsuri de dezinfectare și sterilizare pentru prevenirea HBI:
a) utilizarea dezinfectanților chimici;
b) curățarea pre-sterilizării instrumentelor și echipamentelor medicale;
c) alimentarea corectă a aerului;
d) respectarea regulilor de acumulare, decontaminare și eliminare a deșeurilor de instituții medicale;
e) iradierii bactericide ultraviolete.
25. Factorii cei mai semnificativi ai "riscului" de a dezvolta WBI la pacienții din unitățile de terapie intensivă:
a) re-consolidarea departamentului;
b) lipsa personalului medical calificat;
c) intubarea traheei;
d) utilizarea citostaticelor;
e) efectuarea dializei peritoneale sau a hemodializei.
26. În spitalele oftalmologice, următoarele căi și factorii de transmitere a infecțiilor nosocomiale sunt cei mai activi:
a) transmiterea indirectă prin diverse obiecte și obiecte ale mediului extern;
b) prin factori comuni de transmitere infectați cu o persoană bolnavă sau transportator;
c) contactul direct cu pacienții și transportatorii.
27. Principalele forme clinice ale WBI în unitățile urologice:
a) hepatita virală B;
28. Complexul de măsuri pentru prevenirea VBI în spitalele oftalmologice include:
a) proiectarea camerelor pentru cel mult 6 paturi;
b) planificarea sala de operații direct în cadrul departamentului;
c) examinarea bacteriologică preoperatorie a pacienților;
e) administrarea obligatorie preoperatorie a antibioticelor cu spectru larg cu scop preventiv.
29. În prezent, cei mai importanți agenți etiologici ai WBI sunt:
b) bacterii condițional-patogene gram-negative;
c) virusurile respiratorii;
30. Formele clinice generalizate ale WBI includ:
b) abces abdominal;
d) șocuri toxice infecțioase;
31. Grupul de "risc" de apariție a VBI în spitalele de psihiatrie include:
a) pacienții cărora li sa administrat un număr semnificativ de injecții intramusculare;
b) pacienții care se întorc din concediu de scurtă durată;
c) persoanele care au suferit o boală gravă, conducând la încălcarea abilităților de igienă.
32. Măsurile sanitare și tehnice pentru prevenirea HAI sunt:
a) controlul regimului sanitar-antiepidemic în instituțiile medicale;
b) formarea și recalificarea personalului în probleme de tratament în instituțiile sanitare și prevenirea VBI;
c) condiționarea, aplicarea unităților laminare;
d) utilizarea rațională a agenților antimicrobieni, în special a antibioticelor;
e) respectarea regulilor de cazare a pacienților.
Criteriile de evaluare: Răspunsul (multifactorial) este considerat corect dacă sunt oferite toate răspunsurile exacte. Pe "excelent" - cel puțin 30 de răspunsuri corecte, "bun" - cel puțin 28 de răspunsuri corecte, "satisfăcătoare" - cel puțin 25 de răspunsuri corecte.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: